John Barry

John Barry, pe numele complet John Barry Prendergast, s-a născut la data de 03.11.1933, în York, North Yorkshire, Anglia, Marea Britanie, și a decedat în urma unui infarct la data de 30.01.2011, în Oyster Bay, New York, SUA. John Barry a fost cel mai mic dintre cei trei copii. Mama lui era pianistă de muzică clasică. Tatăl său, Jack, deținea mai multe cinematografe locale și, până la paisprezece ani, Barry era capabil să ruleze singur cutia de proiecție la The Rialto din York. Crescut într-un mediu cinematografic, a asimilat muzica filmelor vizionate. Chiar înainte de a părăsi școala St. Peters, a decis să devină compozitor de muzică de film. Cu lecțiile oferite la nivel local la pian și trompetă, urmate de teoria predată de tutori precum Dr. Francis Jackson din York Minster și William Russo, s-a pregătit pentru cariera aleasă. Și-a făcut serviciul militar în Egipt și Cipru cu Banda Militară a Diviziei a II-a de infanterie din Green Howards. A fost trei ani în armată ca om de trupă, a fost interesat de trupe de jazz locale, și-a format o mică trupă. Așa a apărut The John Barry Seven, iar Barry s-a lansat cu succes în 1957, printr-o succesiune de turnee și apariții la televiziune. A urmat în curând un contract de înregistrare cu EMI și talentul indubitabil al lui Barry a atras atenția conducerii studioului de la Abbey Road, permițându-i să debuteze ca aranjator și dirijor pentru alți artiști de pe Lista EMI. Întâlnirea cu un tânăr cântăreț, Adam Faith, la emisiunea inovatoare a programului BBC, Six-Five Special (1957), l-a determinat pe Barry să-l recomande pe Faith pentru serialul Drumbeat (1959). Cu ajutorul pianistului Les Reed, Barry a conceput un aranjament potrivit pentru Faith și, în câteva săptămâni, înregistrarea a fost pe locul întâi. Faith și Barry au avut succes, cu Hit & Miss, Walk Don't Run și Black Stockings. Faith a primit un rol în filmul britanic, Wild for Kicks (1960). Lui Barry compania de film i-a cerut să compună banda sonoră pentru debutul pe marele ecran al lui Faith. Filmul i-a dat lui Faith șansa de a-și demonstra potențialul actoricesc, iar lui Barry șansa de a-și demonstra tehnica scrierii muzicii de film. Pentru Never Let Go (1960) și The Amorous Mr. Prawn (1962), Barry s-a dovedit extrem de inventiv, adaptabil, construindu-și o reputație ca talent emergent. Noel Rogers, de la United Artists Music, l-a abordat în vara anului 1962, în vederea compunerii muzicii pentru filmul din seria James Bond, Dr. No (1962). A colaborat apoi cu actorul / scenaristul devenit regizor Bryan Forbes, care i-a cerut să scrie câteva numere de jazz pentru o scenă de club din filmul său, Camera în formă de L (1962), pentru Seance on a Wet Afternoon (1964), King Rat (1965), The Whisperers (1967). A mai compus muzica pentru filme, precum: Zulu (1964), Born Free (1966, a obținut două premii Oscar, unul pentru Cel mai bun cântec original, altul pentru Cea mai bună coloană sonoră, în 1967), The Lion in Winter (1968), Midnight Cowboy (1969), Walkabout (1971), The Last Valley (1971), Mary, Queen of Scots (1971, a fost nominalizat la categoria Cea mai bună coloană sonoră, în 1972), Eleanor și Franklin (1976), Robin și Marian (1976), King Kong (1976), Touched by Love (1980), Somewhere in Time (1980), Body Heat (1981), Frances (1982), Svengali (1983), The Cotton Club (1984), Out of Africa (a câștigat premiul Oscar la categoria Cea mai bună coloană sonoră, în 1985), Jagged Edge (1985), Peggy Sue Got Married (1986), Dances with Wolves (1990, a câștigat premiul Oscar la categoria Cea mai bună coloană sonoră, în 1991), Ruby Cairo (1992), Chaplin (1992, a fost nominalizat la premiul Oscar la categoria Cea mai bună coloană sonoră, în 1993), Propunere indecentă (1993), My Life (1993), Cry, the Beloved Couyntry (1995). În 1974, a părăsit apartamentul penthouse Thameside pentru liniștea unei vile construite în Mallorca. Șederea sa pe coasta de vest a Americii a durat aproape cinci ani, timp în care s-a întâlnit și s-a căsătorit cu soția sa, Laurie, care locuia cu el la reședința sa din Beverly Hills. S-au mutat în Oyster Bay, New York și de atunci și-au împărțit timpul între acolo și o casă din Cadogan Square, Londra. El a suferit o ruptură a esofagului în 1988, în urma unei reacții toxice la un tonic pe care l-a consumat. Incidentul l-a făcut să nu poată lucra timp de doi ani și vulnerabil la pneumonie. La sfârșitul anilor nouăzeci, a fost dirijor la concertele de la Royal Albert Hall. A avut scurte apariții la câteva concerte din Londra dedicate muzicii sale. În 2004 s-a reunit cu Don Black pentru a scrie a cincea sa piesă muzicală, Brighton Rock, la The Almeida Theatre din Londra. În noiembrie 2007, Christine Albanel, ministrul francez pentru cultură, l-a numit comandant al Ordinului Național al Artelor și Literelor. Premiul a fost acordat la cel de-al optulea Festival Internațional de Muzică și Cinema, din Auxerre, Franța, când, în cinstea sa, a avut loc și un concert cu muzica lui. În august 2008 lucra la un nou album, intitulat provizoriu Seasons, pe care l-a descris drept „o coloană sonoră a vieții mele”. O nouă biografie, „John Barry: The Man with The Midas Touch”, de Geoff Leonard, Pete Walker și Gareth Bramley, a fost publicată în noiembrie 2008. În plan personal, el a fost căsătorit cu Barbara Pickard (1959 - 1963);    au divorțat, au avut un copil; cu actrița Jane Birkin, din 1965 până în 1968; au divorțat; au avut un copil; cu Jane Sidey (1969 - 1978); au divorțat; cu Laurie Barry (cu 25 de ani mai tânără ca el), din 1978 până în  2011, la moartea sa; au avut un copil. Copiii săi sunt: Suzanne (cu Barbara Pickard), Sian (cu Ulla Larsson), Kate Barry (cu Jane Birkin) și JonPatrick (cu Laurie Barry). În 25 iunie 2002, a fost confirmat ca Freeman de onoare al orașului York într-o ceremonie specială. În 28 iunie 2002, la Stoke Park Club, Barry a primit prestigiosul premiu GoldenEye, pentru contribuția sa la muzica pentru seria James Bond. Premiul a fost datorat Fundației Ian Fleming. A fost distins cu OBE (Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic) în Lista de onoare a Reginei, în 1999 pentru serviciile sale în domeniul muzical. A primit premiul Music Industry Trusts în 1999 pentru contribuția sa remarcabilă la industria muzicală britanică. A fost distins cu BAFTA Fellowship la Teatrul Odeon, Leicester Square, Londra,  pe 12 februarie 2005, devenind primul compozitor care a primit onoarea. A compus și a dirijat muzica pentru filmele Bond, până la moartea sa, cu excepția Live and Let Die, The Spy Who Loved Me, For Your Eyes Only, License To Kill și Goldeneye. A compus muzica pentru 13 dintre filmele lui James Bond. Un teatru de vizionare de la studiourile Pinewood îi poartă numele. Barry a încetat din viață în urma unui atac de cord pe 30 ianuarie 2011, la domiciliul său din Oyster Bay, New York.