Jules Dassin

Jules Dassin, pe numele adevărat Julius Samuel Dassin, a fost regizor, scenarist și actor, care s-a născut la data de 18.12.1911, în Middletown, Connecticut, și care a decedat de complicații cauzate de gripă, la data de 31.03.2008, în Atena, Grecia. Jules Dassin a fost  bine cunoscut pentru filmele sale Du rififi chez les Hommes -1955, Niciodată duminica -1960 și Topkapi -1964. El a fost unul dintre cei opt copii ai imigranților ruși-evrei, Samuel Dassin și Berthe Vogel. Tânărul Dassin a crescut în Harlem și a urmat Liceul Morris în Bronx, absolvind în 1929. După ce a luat cursuri de actorie în Europa, s-a întors la New York. În 1934, a devenit actor la ARTEF Players (Arbeter Teater Farband) și a fost membru al trupei până în 1939. Dassin a jucat roluri personale în idiș, în special în piesele de teatru ale lui Sholom Aleichem. Dar când a descoperit că nu era un actor adevărat,  el a trecut la regie și la scenarii. La acea vreme, s-a alăturat Partidului Comunist din Statele Unite, dar a părăsit partidul în 1939, a spus el, deziluzionat după ce Uniunea Sovietică a semnat un pact cu Adolf Hitler. Dassin a venit la Hollywood în 1940 și a fost ucenic al regizorilor Alfred Hitchcock și Garson Kanin. În 1941, a debutat în regie la MGM, cu adaptarea unei povestiri de Edgar Allan Poe. Cele mai bune creații ale regizorului Dassin la Hollywood includ drame, precum Forța brută  -1947 cu Burt Lancaster; Orașul pustiu -1948, una dintre primele drame ale poliției împușcate pe străzile din New York; și Noaptea și orașul - 1950, în care Richard Widmark joacă un rol principal. În timp ce el a fost desemnat de producătorul Darryl F. Zanuck pentru a face filmul, Dassin a fost acuzat de afiliere la Partidul Comunist în trecutul său. Zanuck l-a sfătuit pe Dassin să filmeze scenele mai importante pentru a mulțumi studioul, astfel că filmul a fost terminat și distribuit în 1951. Dassin a fost reclamat la Comisia de investigare a activităților antiamericane într-o mărturie din 1951 a regizorilor Edward Dmytryk și Frank Tuttle.  A fost suficient să i se demoleze cariera la Hollywood. Dassin a fost citat de Comisie în 1952 și, în cele din urmă, a fost trecut pe lista neagră după ce a refuzat să depună mărturie în fața Comitetului pentru activitățile antiamericane. A părăsit Statele Unite și a plecat în Franța, în 1953, și a trăit la Paris. Nu vorbea fluent în franceză și relațiile sale erau limitate. Cu toate acestea, filmul lui Dassin, cu buget redus, Du rififi chez les hommes -1955, renumit pentru secvența sa de lungă durată, fără dialog, a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes din 1955. Acolo, el s-a întâlnit cu actrița greacă Melina Mercouri. Mai târziu, Dassin a jucat alături de ea în filmul său Niciodată duminica -1960, care a câștigat premiul pentru cel mai bun film de la Cannes în 1960. În acea perioadă, vânătoarea de vrăjitoare anticomunistă din America a dispărut, iar Dassin a fost acceptat din nou. A primit două nominalizări la Oscar pentru regie și scenografie pentru filmul Topkapi -1964, cu Melina Mercouri, Maximilian Schell și Peter Ustinov. De asemenea, Dassin a fost membru al juriului la Cannes și al altor câteva festivaluri internaționale de film. În planul vieții private, Jules Dassin s-a căsătorit de două ori. A avut trei copii cu prima sa soție, violonista Beatrice Launer. Fiul său, Joe Dassin (1938-1980), a fost un cântăreț  francez foarte popular în anii '60 și '70, cu hituri ca "Bip Bip", "L'Eté Indien" și "Aux Champs-Èlysées". În 1966, Jules Dassin s-a căsătorit cu Mercouri, o luptătoare antifascistă convinsă, care și-a pierdut cetățenia greacă pentru a se opune Juntei, în 1966, iar cuplul s-a retras în Manhattan, rămânând foarte activ în eforturile lor de a restabili democrația în Grecia în timpul dictaturii coloneilor. După 1974, cuplul s-a întors în Grecia, Melina Mercouri a devenit membru al Parlamentului grec și ministrul Culturii din Grecia. În timp ce trăia în Atena, Dassin a fost activ în efortul de a aduce înapoi în Atena marmura de Elgin de 25 de ani a Parthenonului, de la British Museum din Londra. În această și în alte cauze umanitare, Dassin a urmat ultima voință a soției sale, Melina Mercouri, care s-a stins în 1994. Jules Dassin a încetat din viață din cauza complicațiilor cauzate de o gripă, la vârsta de 96 de ani, la Spitalul Hygeia din Atena, Grecia. A avut trei copii, două fiice, una fiind Julie Dassin, și un fiu, Joe. Filmul Du rififi chez les hommes -1955 este considerat un prototip pentru filme precum Cei 11 ai lui Ocean -1960 și Misiune imposibilă -1996. El a colaborat ca regizor cu doi actori nominalizați la Oscar: Melina Mercouri (Cea mai bună actriță, pentru rolul din Niciodată duminica -1960) și Peter Ustinov (Cel mai bun actor în rol secundar, pentru rolul său din filmul Topkapi -1964). Ustinov a câștigat Oscarul pentru performanța sa.