Juliette Binoche s-a născut la Paris, fiica lui Jean-Marie Binoche, actor, regizor și sculptor și a lui Monique Stalnes, profesoară, regizoare și actriță. Mama lui Juliette este de origine poloneză, iar bunicii ei (catolici polonezi) au fost închiși la Auschwitz pentru că erau intelectuali. Părinții lui Juliette au divorțat atunci când ea avea doar 4 ani și, împreună cu sora ei, Marion, a fost trimisă la un internat.
Binoche a început să joace în producții de teatru amator, iar la vârsta de 17 ani a regizat și a jucat într-o producție a elevilor făcută după cea a lui Eugen Ionescu, "Exit the King". Anul următor, aceasta a studiat actoria la Conservatorul Național de Artă Dramatică din Paris (CNSAD). A găsit un prieten și un manager și s-a alăturat unei trupe de teatru, prin care a plecat în turnee în Franța, Belgia și Elveția, sub pseudonimul "Juliette Adrienne". Juliette a început să ia lecții de actorie cu faimoasa Vera Gregh. Urmând pașii mamei sale, a început să joace în roluri minore în filme franțuzești. După câteva roluri de acest gen, Juliette a decis să urmeze o carieră în cinema.
Binoche are doi copii: Raphael (născut pe 2 septembrie 2003), al cărui tată este Andre Halle, și Hana (născută la 16 decembrie 1999), a cărei tată este actorul Benoit Magimel alături de care a jucat Juliette în filmul "Children of the Century" (1999). Juliette Binoche are în prezent o relație cu regizorul și scriitorul argentinian Santiago Amigorena.
Juliette Binoche s-a născut la 09.03.1964. Mama ei, Monique Yvette Stalens, s-a născut în Czestochowa, Polonia, fiind de origine franceză, belgiană valonă și poloneză, iar tatăl ei, Jean-Marie Binoche, era francez, care are un al optulea strămoș portughez/brazilian, de la străbunica sa, Ursula Rosa de Araujo Mattos. Tatăl Juliettei a fost crescut parțial în Maroc de părinții săi francezi, iar bunicul patern al Juliettei a murit la Agadir, Maroc. Bunicul matern al Juliettei, Andrzej Stalens, s-a născut și el în Czestochowa, din părinți născuți în franceză Henri/Henryka Stalens și Marie Rosalie Houzé, care erau ambii de origine franceză și belgiană (valonă). Bunica maternă a Juliettei, Julii Heleny Mlynarczyk, s-a născut și în Czestochowa și avea ascendență poloneză; părinții lui Julii au fost Pawla Mlynarczyka și Anieli Melon. Juliette are o soră, Marion Stalens, fotografă și actriță, și o soră vitregă, Camille Artichaut. Binoche a lucrat odată casier într-un mare magazin universal din Paris, în timp ce urma cursuri de teatru. Avea doar 23 de ani când a atras prima dată atenția criticilor internaționali de film în The Unbearable Lightness of Being (1988). A jucat apoi în filme, precum: The Lovers on the Bridge (1991), Daunele (regizat de Louis Malle, 1992), Three Colors: Blue (1993, regizat de Krzysztof Kieslowski), The Horseman on the Roof (1995), The English Patient (1996, a câștigat un Oscar pentru Cea mai bună actriță în rol secundar), Alice și Martin (1998, pentru rol a învățat să cânte la vioară), Children of the Century (1999), Chocolat (2000). În 2000, în timpul promovării filmului Chocolat (2000), Binoche a fost invitată la Casa Albă de către președintele de atunci, Bill Clinton. Ea nu a reușit să facă călătoria, deoarece juca pe Broadway în Tradare de Harold Pinter. În schimb, Clinton a venit la New York să o întâlnească pe Binoche. A fost nominalizată la premiul Tony de pe Broadway, în 2001, la categoria cea mai bună actriță dintr-o piesă de teatru, Tradare. A fost clasată pe locul 93 în lista „The Top 100 Movie Stars of All Time” a revistei Empire (UK) (octombrie 1997), aleasă de revista „People” drept unul dintre „Cei mai frumoși 50 de oameni din lume” (1997). A apărut în piesa „Naked” din 1998 la Londra. A fost cel mai bine plătită actriță franceză din istorie în anii 1990 și la începutul anilor 2000. În plan personal, a fost partenera lui Leos Carax, din 1986 până 1991, a actorului Olivier Martinez, din 1994 până în 1997, a actorului Mathieu Amalric, din 2003 până în 2004. A fost fața publicitară a parfumului Lancome „Poeme” din 1995 până în 2000. În ianuarie 2003, ea a devenit noua față pentru linia italiană Pret-a-Porter, Gentryportofino. A fost numărul 88 pe Channel 4 (Regatul Unit) 100 de cele mai mari vedete de film. Este pasionată de pictură. În 1994, a expus lucrări realizate în colaborare cu designerul Christian Fenouillat. Ea a proiectat, de asemenea, postere pentru o serie de filmele sale, inclusiv The Lovers on the Bridge (1991) și Children of the Century (1999). Binoche a lucrat la un poster pentru In My Country (2004). A scris prefața cărții franceze „Le grand livre de la tendresse”, apărută în 2002. A apărut pe coperta cărții lui Lauren Lawrence, „Visele private ale oamenilor publici”. Ea este nașă a nouă copii cambodgieni. A contribuit cu un capitol la cartea „Truth: Personas, Need, and Flaws in the Art of Building Actors and Creating Characters” de prietena ei și consultantă în actorie, Susan Batson. A apărut în prima ei difuzare Playboy la vârsta de 43 de ani, în ediția franceză din noiembrie 2007. Ea a dat chipul parfumului Lancome „Poeme” în ianuarie 2008, după o pauză de 8 ani. Cartea ei preferată este „Talking With Angels” de Gitta Mallasz. Nelson Mandela este personajul public pe care actrița îl admiră cel mai mult. Juliette Binoche este actrița preferată a lui Gael Garcia Bernal. Este prietenă apropiată a actorului Ralph Fiennes. Este prima actriță care a câștigat „Tripla Coroană” europeană: Cea mai bună actriță la festivalurile de film de la Veneția, Berlin și Cannes pentru Trois Couleurs Bleu, The English Patient și, respectiv, Copie Conforme. Ea este a cincia actriță franceză care a câștigat un premiu Oscar, după Claudette Colbert, în 1934, Simone Signoret, în 1958, Marion Cotillard, în 2007, și Jean Dujardin, în 2011. Ea, Charlotte Rampling și Isabelle Huppert sunt singurele câștigătoare a 2 EFA (European Film Awards) pentru cea mai bună actriță. A câștigat Oscarul pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul ei din The English Patient (1996), la cea de-a 69-a ediție a Premiilor Oscar, pe 24 martie 1997. A acceptat rolul din Godzilla (2014) din două motive: în primul rând, fiul ei era un mare fan al francizei originale și, în al doilea rând, i s-a trimis o scrisoare fermecătoare de la regizorul Gareth Edwards, în care acesta susținea că ea este „The Regina actoriei”. Actrițele ei preferate sunt: Gena Rowlands, Liv Ullmann, Anna Magnani. Ea este una dintre cele patru artiste care a reușit să câștige cele mai mari premii pentru actorie la cele trei festivaluri majore de film: Festivalul de Film de la Veneția, Festivalul de Film de la Cannes și Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Începând cu 2022, a fost nominalizată de 10 ori la Premiile César și a câștigat o dată, pentru Three Colors: Blue (1993). Începând cu 2019, ea a avut 5 filme în competiția oficială a Festivalului de Film de la Berlin și un total de 8 filme proiectate la festival. Din 2022, ea a avut 7 filme în competiția oficială a Festivalului de Film de la Cannes și un total de 8 filme proiectate la festival.
