Julio Iglesias

Julio Iglesias s-a nascut la Madrid, la 23 septembrie 1943, orele 14.00, în vechea maternitate madrilena de pe strada Mesón de Paredes. Este fiul cel mare al doctorului Julio Iglesias Puga si al Mariei del Rosario de la Cueva y Perignat. Si-a petrecut copilaria alaturi de fratele sau, Carlos.

La 20 de ani, în noaptea de 22 septembrie 1962, în timp ce se întorcea de la Majadahonda la Madrid însotit de mai multi prieteni (Enrique Clemente Criado, Tito Arroyo si Pedro Luis Iglesias), pe la 02.00 dimineata, a suferit un grav accident rutier, în urma caruia a ramas semi-paralizat mai bine de un an si jumatate. Era foarte putin probabil sa mai poata merge vreodata. Infirmierul care îl îngrijea (Eladio Magdaleno) i-a daruit o chitara. Julio petrecea ore întregi ascultând radioul si scriind poezii. Erau versuri triste, romantice, în care se întreba care este misiunea omului în viata. Pe atunci, nici nu se gândea ca avea sa devina cântaret.

A început sa cânte pentru a depasi momentele de nostalgie si tristetea care îl cuprindea când se gândea ca, dintr-un sportiv care promitea, devenise un om imobilizat la pat. A învatat treptat sa cânte la chitara, atât cât sa îsi poata pune versurile pe muzica.

Eforturile sale, dorinta de a trai si sprijinul familiei, îndeosebi al tatalui sau, care a renuntat chiar si la activitatea profesionala, mai bine de un an, pentru a-i fi alaturi în perioada de recuperare, au facut posibil un adevarat miracol: Julio a început sa mearga din nou. Pentru aceasta, au fost necesare luni de recuperare pe plajele din La Carihuela în Torremolinos (Malaga) si Benidorm (Alicante).

Dupa ce s-a vindecat, si-a reluat studiile si a plecat la Londra, pentru a învata limba engleza, mai întâi la Ramsgate si apoi la Bell's Language School, Cambridge. Uneori, la sfârsit de saptamâna, cânta într-un pub (Air Port Pub) piese celebre la acea vreme, ale lui Tom Jones, Engelbert Humperdinck, The Beatles. Acolo, la Cambridge, a cunoscut-o pe Gwendolyne Bollote, cea care avea sa îi devina prietena si care i-a inspirat una din cele mai cunoscute piese ale sale, Gwendolyne.

Julio continuat sa compuna si, într-o buna zi, a decis sa apeleze la o casa de discuri, careia i-a pus la dispozitie una din piesele pe care le compusese, pentru a fi data unui interpret. Managerul casei de discuri, dupa ce a ascultat cântecul înregistrat de Julio pe un magnetofon obisnuit si având ca acompaniament muzical doar chitara acestuia, l-a întrebat: “De ce nu o cânti chiar tu?”. Julio a raspuns: “Pentru ca eu nu sunt cântaret.”, dar în cele din urma l-au convins si astfel s-a prezentat la la binecunoscutul Festival Muzical de la Benidorm (Spania). La 17 iulie 1968, câstiga Festivalul cu celebra sa piesa La vida sigue igual (Viata îsi urmeaza cursul) si semna un contract cu Discos Columbia.

În februarie 1969 a participat la Festivalul Cerbul de Aur de la Brasov. În acelasi an a avut loc primul sau turneu în America, s-a prezentat la Festivalul Viña del Mar (Chile) si a realizat primul sau film, La vida sigue igual (Viata îsi urmeaza cursul).

Julio nu va uita prea usor data de 8 septembrie 1997, ziua “Premiului ASCAP” (Societatea Americana a Compozitorilor, Autorilor si Publicistilor), când producatorul si compozitorul latin Emilio Estefan i-a înmânat premiul ASCAP Pied Piper Award, cea mai prestigioasa distinctie a Asociatiei de Arta. Julio este primul artist latin caruia i s-a decernat acest premiu, câstigat, de asemenea, de celebritati precum Frank Sinatra, Ella Fitzgerald si Barbra Streisand, printre altii. În plus, primarul din Miami, Joe Carollo, a decretat Ziua lui Julio Iglesias în oras.

Julio continua sa îsi încânte admiratorii de pretutindeni. La fiecare 30 de secunde se difuzeaza o piesa de-a sa la câte un post de radio, undeva în lume, ofera concerte în nenumarate tari, iar albumele sale stabilesc noi recorduri de vânzari.

Viata artistului se desfasoara între locuinta sa din Punta Cana (Republica Dominicana), Miami (S.U.A.) si Marbella (Spania), alaturi de Miranda si de cei patru copii ai lor.