Lane Nishikawa, fiul unui contabil și proprietarul unui salon de frumusețe, s-a născut in regiunea Wahiawa, insula Oahu din arhipelagul Hawaii. De la vârsta de 3 ani a fost dus in San Francisco împreună cu familia, dar se întorcea in fiecare vacanță de vară împreuna cu sora lui pentru a-și vizita bunica. A făcut acest lucru pana la moartea ei.
Ca și alti copii Sansei (a treia generație de americano-japonezi) a crescut ascultând poveși despre modul în care rudele sale au îndurat atacul japonezilor de la Pearl Harbor. Printre aceste povești s-a numărat și condamnarea rudelor apropiate la închisoare intr-un lagăr de lângă Manzanar, precum și detașarea unchiului său în Europa, unde va lupta împotriva Germaniei Naziste, cea din urmă poveste devenind principalul subiect al filmului care l-a lansat ca și regizor: "Only the Brave". Aceste povești triste îi puteau afecta viitorul, dar l-au întărit. În San Francisco a avut diferite slujbe relativ ciudate: de la aranjatul electronicelor pe rafturi într-un magazin japonez, la manipularea bagajelor în aeroport. Când era încă student a început să scrie pentru Teatrul Americano-Asiatic, teatrul devenind o parte din el.
În aceeași perioada se organiza și festivalul anual din cartierul japonez din San Francisco. Aici a interpretat pentru prima dată o creație personală în fața atâtor oameni. La festivalul din acel an au fost prezenți peste 10.000 spectatori. În același an a interpretat și în fața a 3000 de deținuți din inchisoareaSanQuentin.În 1985,Nishikawaa scrisșia efectuatprimulsău one-man show în care vorbea despre felul cum se simte un scriitor Nisei care nu poate să-și publice creațiile. Produs deEric Hayashi, show-ul a plecat în turneu timp de patru ani prin America de Nord și a poposit șase săptămâni laTeatrulOdyssey din Los Angeles.
Începând cu anul 1986, Lane Nishikawa va conduce Teatrul Americano-Japonez timp de zece ani, unde a fost responsabil pentru selectarea unor actori potriviți pentru cele șase producții lansate. În colaborare cu Hayashi ca director executiv, el a reușit să realizeze imposibilul, cumpărând un sediu permanent pentru AATC (Asian American Theater Company). În 1991 a debutat cu show-ul de comedie “I’m On A Mission From Buddha“, unde avea ca și invitați actori asiatici.
Una dintre cele mai impresionante scenete ale sale a fost “The Gate of Heaven” lansată în 1996, având ca și co-scriitor pe Victor Talmadge. Piesa vorbea despre prietenia puternică dintre un soldat american și un supraviețuitor evreu de la Dachau. Povestea a fost inspirată din amintirile unchiului său care, luptând în Europa, a reușit să elibereze evreii din lagărele de concentrare. “The Gate of Heaven”, care a devenit mai târziu baza primului său film, s-a jucat timp de cinci săptămâni la Teatrul Old Globe din San Diego în anul 1997, urmând ca anul următor povestea să se mute la Washington D.C. în Teatrul Ford pentru încă cinci săptămâni pline de succes. Cu aceasta ocazie a fost invitat și la cea de-a 50-a comemorare a victimelor Holocaustului. De-a lungul anilor, el a predat la Universitatea Stanford din San Francisco și Universitatea de Stat Maui.
