Va spun o scena cu regizorul Laurentiu Damian, si va las sa-i dati singuri nota. La Bulandra, in primul rand, piesa dupa Shakespeare dureaza 4 ore. Regizorul se plictiseste repede si incepe sa comenteze cu persoana de alaturi. Obosit de cei vreo 50 de actori de pe scena (nu e o exagerare), EL scoate telefonul (care nu e dat nici macar pe silent) si incepe sa studieze Facebook-ul. In sala intunecata, la un spectacol inregistrat de 4 camere de filmat, numai chipul regizorului se vede, luminat de ecranul telefonului, care fura atentia si celor din jur. In timpul unui monolog dramatic, EL deschide fara sa vrea un video pe Facebook apoi, zapacit, il inchide. Dupa vreo 5 secunde. In sfarsit nu mai umbla la telefon. Se termina piesa. Publicul in picioare, aplauda. Numai EL sta jos.

Scena s-a petrecut la Teatrul Bulandra, ieri, la piesa "Coriolanus". Va recomand sa vedeti piesa, nu cred ca Laurentiu Damian mai vine.

In afara comentariilor ultra-mediocre la filmele de pe TV, trebuie sa marturisesc ca nu ii cunosc creatia. In ceea ce priveste insa profilul moral sta cam rau : eram la o coada interminabila, prelungita pe scari, pentru analize de sange la Policlinica 10. Respectivul ne-a ignorant cu nonsalanta si a intrat inaintea “prostilor” care asteptau. Interpelat de un cadru medical, care “facea ordine” la coada, a pretins cu un tupeu extrem ca este medic. Culmea e ca a fost crezut.

a ajuns intre timp profesor universitar asa ca face o prezentare mediocra filmelor de luni seara, ne-am lipsi bucurosi de prezentarea asta.

Regizor cunoscut mai mult ca documentarist de scurtmetraj...