Leïla Slimani s-a născut la 03.10.1981, în Rabat, Maroc. Bunica ei maternă, Anne Dhobb (născută Ruetsch; 1921–2016) a crescut în Alsacia. În 1944, ea l-a cunoscut pe viitorul ei soț Lakhdar Dhobb, un colonel marocan din armata colonială franceză, în timpul eliberării Franței. După război, ea l-a urmat în Maroc, unde au locuit în Meknes. Romanul autobiografic al lui Anne Dhobb a fost publicat în 2003, devenind prima scriitoare din familie. Fiica ei, mama Leïlei, Béatrice-Najat Dhobb-Slimani, otorinolaringolog, s-a căsătorit cu economistul marocan, educat în franceză, Othman Slimani. Cuplul a avut trei fiice; Leïla Slimani este fiica mijlocie. A crescut într-o familie liberală, vorbitoare de franceză și a urmat școli franceze. O ruptură importantă în copilăria ei a avut loc în 1993, când tatăl său a fost implicat în mod fals într-un scandal financiar și concediat din funcția de președinte al Băncii CIH (a fost ulterior exonerat oficial). Leïla a părăsit Marocul la 17 ani, a plecat la Paris pentru a studia Științe politice și Studii Media la Sciences PoESCP Europe. După absolvire, ea s-a gândit temporar la o carieră de actriță, urmând un curs de actorie și apărând în roluri secundare în două filme. S-a căsătorit cu un bancher parizian, Antoine d'Engremont, pe care l-a cunoscut în 2005. La 24 aprilie 2008 a început să lucreze ca jurnalist pentru revista Jeune Afrique. Postul a necesitat multă călătorie. După ce s-a născut fiul ei în 2011 și a fost arestată în Tunisia în timp ce raporta despre Primăvara arabă, ea a renunțat la slujba ei de la Jeune Afrique pentru a urma o muncă independentă și a scrie un roman, respins de editori. În 2013, Slimani a participat la un atelier de scriere susținut de Jean-Marie Laclavetine, romancier și editor la Gallimard. S-a interesat de scrisul lui Slimani și a ajutat-o ​​să-și îmbunătățească stilul; în 2014, Slimani a publicat primul ei roman Dans le jardin de l'ogre ("În grădina căpcăunului", în traducerea engleză, "Adèle") la Gallimard. Romanul a fost apreciat de criticii francezi și a primit Premiul literar La Mamounia în Maroc. Doi ani mai târziu, a continuat cu thrillerul psihologic Chanson douce („Cântec dulce”), povestea uciderii a doi frați mici de către dădaca lor, inspirată de asasinarea de către o dădacă a copiilor Krim în Manhattan, în 2012. Romanul a câștigat Premiul Goncourt și a transformat-o într-o vedetă literară în Franța și a făcut-o cunoscută publicului internațional. În 2017, s-a născut al doilea copil, o fiică. Pe lângă cetățenia marocană, Slimani deține și cetățenia franceză datorită moștenirii sale alsaciene. În 2017, a fost numită Ofițer al Ordre des Arts et des Lettres de către guvernul francez. În august 2022, a fost anunțată ca președintă a judecătorilor pentru International Booker Prize 2023. Această scriitoare și jurnalistă franco-marocană, a devenit diplomat francez în calitate de reprezentant personal al președintelui francez Emmanuel Macron la Organizația Internațională a Francofoniei. În 2016, ea a primit Premiul Goncourt pentru romanul ei Chanson douce, un bestseller, cea mai citită carte din Franța în acel an, cu peste 450.000 de exemplare tipărite. Până la sfârșitul anului 2017, în Franța fuseseră vândute aproximativ 600.000 de exemplare. A fost tradus în 18 limbi; traducerea în engleză de Sam Taylor a romanului ei a fost publicată în 2018 ca The Perfect Nanny în SUA și ca Lullaby în Marea Britanie. În 2019, Lullaby a câștigat un premiu British Book Award la categoria „Debut Book of the Year”. Le pays des autres („Țara celorlalți”, apărut la Gallimard, în 2020), este un prim roman dintr-o trilogie planificată despre propria familie a scriitoarei; tratează viața bunicilor materni ai lui Slimani în perioada decolonizării Marocului din anii 1950. Al doilea volum din trilogie, Regardez-nous danser („Uită-te la noi dansând”), a fost publicat în 2022. Slimani a lucrat câțiva ani ca jurnalist, reportând despre Africa de Nord și Maghreb, despre Primăvara arabă din 2011. Cartea ei Sexe et Mensonges: La Vie Sexuelle au Maroc ("Sex și minciuni: viața sexuală în Maroc") compila relatările multor femei pe care le-a intervievat în timpul unui turneu de carte prin Maroc. La baie de Dakhla: itinerance enchantée entre mer et desert descrie o regiune a Marocului de pe Atlantic, unde oamenii trec printr-o perioadă de tranziție între viața tradițională și modernitate. Din 2021, ea locuiește în Lisabona, Portugalia.