Leo Genn

       Leo Genn, pe numele complet Leo John Genn, a fost actor, care s-a născut la data de 09.08.1904, în Londra, Marea Britanie, și care a decedat în urma unui atac de cord la data de 26.01.1978, la Londra, Marea Britanie. A fost fiul unui negustor de bijuterii de succes Woolfe (William) Genn și al soției sale, Rachel Asserson. A studiat la City of London School și Dreptul la Cambridge. El și-a obținut diploma de avocat calificat și a început să practice avocatura în 1928, dar actoria i-a atras atenția, și în jurul anului 1930 a făcut cunoștință cu actorul / managerul Leon M. Lion, care avea nevoie de un actor și de un consilier juridic. Genn a fost angajat și în acel an a debutat pe scenă. A continuat să ofere consiliere juridică în anii 1930 pentru a-și mări veniturile. În 1933, s-a căsătorit cu Marguerite van Praag, director de casting la Ealing Studios. Primul său rol pe ecran a fost Shylock al lui Shakespeare în producția britanică The Immortal Gentleman (1935). A activat doi ani (1934-1936) ca membru al Old Vic Company, unde a apărut în multe producții de Shakespeare. Genn avea un accent britanic neutru, foarte plăcut, care se potrivea oriunde. Actorul și regizorul Douglas Fairbanks Jr., aflat la Londra pentru unul dintre filmele sale din Marea Britanie, l-a angajat pe Genn în calitate de consilier tehnic în drept pentru Verdachte sta op (1936) și i-a dat un rol minor, pentru o „voce și prezență splendide”. În 1937, a jucat în film procurori și avocați. În anul următor, a interpretat un mic rol de indian în The Drum (1938), având producător pe Alexander Korda. A fost partenerul de dans, un prinț, al lui Wendy Hiller, în Pygmalion (1938). A jucat în scena „The Flashing Stream”, de asemenea, în 1938. A fost acceptat pe Broadway, și Genn și-a făcut debutul american la începutul anului 1939, la New York. Genn a trecut la roluri secundare în 1940, la începutul războiului. S-a alăturat Artileriei Regale și a obținut un grad de locotenent-colonel în 1943. În acel an era deja dorit ca narator de film. Apoi, a apărut în Henric al V-lea cu și de Laurence Olivier. A avut o colaborare în Franța ca actor de film, iar în 1946, Genn, care fusese premiat cu Croix de Guerre francez în 1945, a revenit la consiliere juridică. Și-a oferit cunoștințele legale unității armatei britanice implicate în investigarea și urmărirea penală a crimelor de război naziste săvârșite în lagărul de concentrare din Belsen, lângă Luneburg, Germania. În tribunalele ulterioare, Genn a fost procuror asistent. S-a întors la film în 1946, dar a jucat și pe Broadway în piesa clasică "Altă parte a pădurii" de Lillian Hellman. A mai jucat în The Girl in the News (1940), Mourning Becomes Electra (1947), The Velvet Touch (1948), The Snake Pit (1948). Ulterior, Genn a jucat în film și pe scenă de pe ambele părți ale Atlanticului. Rolurile sale din film în anii 1950 au fost oarecum inegale, însă Genn a încercat roluri diverse. Poate cel mai cunoscut rol al său din filmul american a fost cel al lui Gaius Petronius Arbiter din filmul Quo Vadis (1951). Pentru acest rol Genn a primit o nominalizare la premiul Oscar, la categoria Cel mai bun actor în rol secundar, în 1952. În anul următor, el a jucat în Plymouth Adventure (1952), apoi în Moby Dick (1956), Cea mai lungă zi (1962), 55 de zile la Peking (1963). El a jucat la televiziune, atât în programe americane, cât și britanice, și în „Singurul joc din oraș”, în 1968. În plan personal, el a fost căsătorit cu Marguerite van Praag, din 1933 până în 1978, la moartea lui.