Lowell Gilmore

Lowell Gilmore s-a născut la 20.12.1906, în Minnnesota, SUA, și a decedat la 31.01.1960. A fost un actor de teatru, film și televiziune. Lowell Gilmore a lucrat inițial ca regizor de scenă la piesa de pe Broadway, Prima doamnă Fraser (1929, iar ca actor l-a înlocuit pe Eric Elliott în piesă). Acesta a fost începutul unei cariere de succes pe Broadway în anii 1930, cu piese precum Vântul și ploaia (1934), Îmblânzirea scorpiei (1935) și Lasă-o în rai (1940). Și-a făcut debutul în cinematografie în drama de război, Zile de glorie (1944, regizat de Jacques Tourneur, alături de Gregory Peck). Al doilea rol în film a fost cel al pictorului Basil Hallward din Portretul lui Dorian Gray (1945), adaptarea cinematografică a romanului lui Oscar Wilde. Alte roluri au fost: Ducele de Gloucester (viitorul Richard al III-lea) în Săgeata neagră (1948), Eric Masters în Minele regelui Solomon (1950). Deși Gilmore era american, a interpretat adesea personaje britanice, precum medici, ofițeri și gentlemeni de rang înalt, dar și ticăloși eleganți. În anii 1950, a apărut în seriale de televiziune, inclusiv Alfred Hichcock Presents și The Jack Benny Program. Gilmore a apărut ca Pontius Pilate în serialul de televiziune The Living Christ Series (1951) și în filmul Day of Triumph (1954). A jucat ultimul său rol în 1958 și a murit doi ani mai târziu, la 53 de ani.