Regizorul Lucian Bratu s-a născut la 14 iulie 1924, in București, intr-o familie de evrei. A absolvit Institutul de Arte Frumoase din București in 1948 si Institutul Unional de Artă Cinematografică de la Moscova, Rusia, in 1955.
Debutul ca regizor a avut loc in 1959, cu pelicula Secretul cifrului, adaptare a romanului de spionaj La miezul nopții va cădea o stea de Theodor Constantin. Au urmat Sărutul (1965), Un film cu o fată fermecătoare (1966), Drum în penumbră (1972), Orasul văzut de sus (1975), Mireasa din tren (1979), Angela merge mai departe (1981), Acordati circumstanțe atenuante? (1984), Orele unsprezece (1985).
Lucian Bratu a regizat si zeci de flme documentare ca In iures de joc (1958), Creierul uzinei (1970), Ritmuri (1976).
A primit Premiul de Stat si Marele Premiu al Festivalului Național de Film de la Mamaia in 1964, Marele Premiu al Festivalului de Film de la Costinesti (1978), Premiul pentru film utilitar de scurt metraj de la Szolnok (Ungaria), Premiul Special al Juriului si medalia Crucea Sudului la Festivalul International de Film de la Buenos Aires, Argentina, Statueta de Argint la Cork, Irlanda, in 1964.
Dupa 1970 a început să se ocupe de îndrumarea cineamatorilor, din 1990 a predat regia la Academia de Teatru si Film din București.
In 1978 s-a stabilit pentru o perioada in Statele Unite si a colaborat cu scenaristul Petru Popescu la scrierea scenariului filmului The Last Wave (1978), în regia lui Peter Weir, la regizarea si scrierea scenariului pentru filmul Death of An Angel (1987). In țară colaborase cu Petru Popescu la realizarea filmului Drum în penumbră (1972).
A tradus împreună cu Catinca Ralea romanul De veghe in lanul de secară de JD Salinger, a publicat in 1990 lucrarea Drumul spre artă al cinematografului.
Lucian Bratu a fost căsătorit si a avut 2 fiice. A murit in 1998, in București. După moartea sa, a fost publicată lucrarea autobiografică numită Cu mine în rolul principal.
