Lucile Watson

Lucile Watson, pe numele complet Rosine Mary Lucile Watson, s-a născut la 27.05.1879, în Quebec, Canada, și a decedat la 24.06.1962, în New York City, SUA. A studiat la Academia de Arte Dramatice din New York, având prima sa apariție profesională pe scenă în Înțelepciunea înțelepților în 1902, la 23 de ani. În următoarele trei decenii a jucat pe scenă, în filme. Interpretarea sa din The City, pe Broadway, în 1909, i-a garantat poziția de vedetă de teatru. Dramaturgul Clyde Fitch a folosit-o destul de frecvent în producțiile sale. Alte succese scenice de-a lungul anilor a avut în producțiile: Under Cover (1913), Heartbreak House (1920), Ghosts (1926), The Importance of Being Earnest (1926), No More Ladies (1934), Pride and Prejudice (1935), Yes, My Darling Daughter (1936). A primit atât roluri principale, cât și secundare. Lucile Watson a fost o actriță cunoscută la Hollywood în anii 1930 și 1940. Nu a avut succes cinematografic decât la 55 de ani, înfilmul cu Ce știe fiecare femeie (1934). Apoi, a apărut în rolul mamei sfătuitoare din filmul Femeile (1939), în rolul mamei dificile, sufocante din Made for Each Other (1939), în rolul mamei din Waterloo Bridge (1940), în Watch on the Rhine (1941, Lucile a fost nominalizată la premiul Oscar pentru rolul său secundar, dar a pierdut în fața actriței Katina Paxinou din For Whom the Bell Tolls). În anii postbelici, Watson a apărut în filme, ca: My Reputation (1946), Song of the South (1946), Little Women (1949), Let's Dance (1950), My Forbidden Past (1951). După o revenire pe scenă și câteva colaborări disparate în antologii de televiziune, Lucile s-a retras în 1954, la 75 de ani, pentru a-și trăi ultimii ani la New York. În plan personal,Lucile a fost căsătorită, din 1906  până în 1922, cu actorul Rockliffe Fellowes. Au divorțat. Ulterior, s-a căsătorit cu dramaturgul Louis Evan Shipman în 1928, o uniune care a durat până la moartea acestuia, în 1933. Watson a decedat pe 25 iunie 1962, după ce a suferit un atac de cord la 83 de ani.