Luis Buñuel

Luis Buñuel Portolés s-a nascut la Calanda, Teruel, Aragón, Spania pe 22 februarie 1900 si a murit in Ciudad de México, México, la data de 29 iulie 1983. A fost un regizor de film spaniol, naturalizat Mexican. Marea majoritate a operei sale a fost realizata in Méxic si Franta si este considerat unul din cei mai importanti regizori ai istoriei cinematografiei mondiale.

Tatal sau, Leonardo Buñuel González, dupa ce a adunat o mica avere in Cuba s-a intors in orasul sau natal unde s-a casatorit cu María Portolés Cerezuela, mult mai tanara ca el, cu care a avut 7 copii : Luis (1900), María (1901), Alicia (1902), Concepción (1904), Leonardo (1907), Margarita (1912) si Alfonso (1915). La patru luni dupa nasterea primului copil, familia s-a mutat in Zaragoza si de atunci vacantele se imparteau intre Calanda (unde veneau in Saptamana Sfanta “ Semana Santa” ) si San Sebastián.

Luis si-a petrecut toata copilaria si adolescenta in Zaragoza, aici a urmat cursurile scolii primare si secundare si apoi 7 ani in Colegiul iezuit din El Salvador. In 1908 a avazut pentru prima oara un film colorat manual, de desene animate. Incepand din 1913, in paralel cu studiile, a inceput sa invete sa cante la vioara si facea parte din corul bisericii Virgen del Carmen din Zaragoza. In acelasi an, a plecat din Aragón si a calatorit la Vega de Pas (Cantabria). In 1915 a fost exmatriculat de iezuiti de la colegiu, din cauza unei betii si s-a inscris la Institutul de invatamant mediu din Zaragoza (mai tarziu se va numi Goya) ca elev la fara frecventa. In aceasta epoca a citit “Originea speciilor “ de Darwin.

La 17 ani a plecat la Madrid pentru a face studii universitare, S-a alaturat miscarii Residencia de Estudiantes, creata de Institución Libre de Enseñanza. Aici a ramas 7 ani imprietenindu-se cu Salvador Dalí, Federico García Lorca, Rafael Alberti, Pepín Bello si Juan Ramón Jiménez.

In 1921 a vizitat pentru prima oara Toledo, oras ce i-a lasat o profunda impresie. Se intereseaza de Dadaism, de operele lui Louis Aragon si André Bretón, si bineinteles mergea cu regularitate la cinema. In 1923 a murit tatal sau.

In ianuarie 1925 pleaca la Paris, lasand Madridul. Interesul sau pentru cinema era asa de mare incat vedea cate 3 filme pe zi, si tot atunci a inceput sa colaboreze pe post de critic la diverse publicatii de arta si cinematografie cum ar fi: Cahiers d'Art, Alfar, L'Amic de les Arts, Helix, Horizonte si La Gaceta Literaria. Insa ce-l va determina sa se apuce de cinema a fost vizionarea filmului Der müde Tod a lui Fritz Lang. Cateva saptamani mai tarziu s-a prezentat in studioul lui Jean Epstein si s-a oferit sa munceasca orice in schimbul posibilitatii de a invata tot ceea ce putea despre cinema. Epstein a acceptat oferindu-i postul de regizor secund in filmarile la Mauprat si La chute de la maison Usher, din 1928.

De asemeni a colaborat ca actor in roluri mici, ca cel de contrabandist in filmul Carmen, al studiourilor Albatros, cu Raquel Meller, si in La Sirène des Tropiques cu Joséphine Baker. Toate aceste experiente l-au invatat sa poata face mai tarziu cu ajutorul profesionistilor cunoscuti, primele sale doua filme Un perro andaluz si La edad de oro, In ceea ce priveste critica, a elogiat filmele lui Buster Keaton si a atacat, considerand-o pretentioasa, productia franceza de filme.

In ianuarie 1929, Buñuel si Dalí au colaborat in alcatuirea unui scenariu ce initial s-a chemat El marista en la ballesta, Es peligroso asomarse al interior si in sfarsit, Un perro andaluz. Filmul a inceput sa se filmeze pe 2 aprilie cu un capital de 25.000 pesetas dati de mama lui Buñuel. S-a lansat pe 6 iulie la Studiourile Ursulines, un cine-club parizin, a avut un mare succes in randurile intelectualitatii frantuzesti si a ramas in repertoriu timp de 9 luni la Studio 28.

De la proiectia filmului Un perro andaluz, Buñuel a fost admis fara reserve in grupul suprarealistilor ce se intalneau zilnic in Café Cyrano pentru a citi articole, a discuta politica si pentru a scrie scrisori si manifeste. Aici a legat prietenie cu : Max Ernst, André Bretón, Paul Éluard, Tristan Tzara, Yves Tanguy, Magritte si Louis Aragon, intre altii.

La sfarsitul lui 1929 se intalneste din nou cu Dalí pentru a scrie scenariul pentru al doilea film La edad de oro, dar colaborarea nu a mai fost la fel de fructuasa, deoarece aparuse marea iubire a lui Dalí, Gala Eluard. Buñuel incepe filmarile in aprilie 1930, pe cand pictorul se gasea in vacanta cu Gala la Torremolinos. Cand Dali a descoperit ca Buñuel a terminat filmul, s-a simtit marginalizat si tradat de prietenul sau.

In 1930 Buñuel a calatorit la Hollywood, contactat fiind de Metro Goldwyn Mayer. Aici i-a cunoscut pe Charles Chaplin si pe Serghei Eisenstein. In 1934 l-a vizitat la París pe Dalí, care era casatorit cu Gala. Dalí s-a comportata cu multa indiferenta fata Buñuel, astfel incepand racirea relatiilor dintre ei. Pe 23 iunie s-a casatorit cu Jeanne Rucar, pe care o cunoscuse in casa prietenului sau Joaquín Peinado in 1925. Casatoria s-a desfasurat in districtul XX din Paris cu trei martori luati de pe strada, fara ca familia sa fie invitata la ceremonie. Dupa masa festiva Buñuel s-a intors la Madrid, unde acceptase sa lucreze pentru Warner Brothers ca director de dublaje. Perechea va avea doi copii Jean Louis, nascut in París, si Rafael, care sa va naste la New York.

In 1935, cu ajutorul unor fonduri familiale fondeaza impreuna cu Ricardo Urgoiti casa de productie Filmófono.

Lovitura de stat franchista l-a surprins pe Buñuel in Madrid. Iar daca Dalí s-a aliat cu Franco si a fost simpatizantul lui, Buñuel vesnic va ramane fidel democratiei. Pe 18 august 1936 este asasinat Lorca.

In septembrie 1936 pleca din Madrid spre Geneva, via Barcelona. Pe 16 septembrie 1938 cu banii dati de prietenii sai Charles Noailles si Rafael Sánchez Ventura, pleaca din nou la Hollywood.

A lucrat cu Warner Brothers ca seful dublajelor in spaniola a filmelor americane destinate Américii Latine. A terminat colaborarea cu Warner in 1946, si a ramas in Los Ángeles cautand un serviciu relationat cu cinematografia si asteptand sa i se acorde cetatenia americana pe care o solicitase.

In 1949, era pe punctul de a abandona cinematografia cand Dacingers l-a rugat sa se ocupe de regizarea unui film numit El gran calavera, pe care Fernando Soler nu o putea face, intrucat nu putea fi si protagonist si regizor. Succesul acestui film si obtinerea cetateniei mexicane l-au facut pe Buñuel sa nu renunte Asa ca in 1950 Buñuel a realizat Los olvidados, film ce are puternice legaturi cu Las Hurdes, tierra sin pan,. Los olvidados este un film care in primul moment nu a placut mexicanilor ultranationalisti, dar recunosterea internationala pe care a primit-o la Festivalul de Cannes din 1951 l-a reabilitat in fata unei parti a societatii mexicane. Azi, Los olvidados este unul din cele doua filme recunoscute de Unesco ca Patrimoniul al umanitatii.

Cu Nazarín (1958) primeste premiul Palme d’ Or la Festivalul de la Cannes din 1959, Este primul din cele trei pe care le va realize cu actorul Paco Rabal. Dupa aceea se intoarce in Spania pentru a regiza Viridiana, coproductie hispano-mexicana cu un scenariu scris alaturi de Julio Alejandro. Acest film va obtine Palme d’ Or la Cannes in 1961. In 1962 filmeaza El ángel exterminador, unul din filmele cele mai importante si personale in care-l prezinta pe Dalí. Adevarata sa reintoarcere in cinematografia franceza se produce in 1963 cu filmul Journal d'une Femme de Chambre, adaptare a unui roman a lui Octave Mirbeau.

In 1966, an in care Dalí i-a telegrafiat de la Figueras oferindu-se sa pregateasca a doua parte a filmului Un perro andaluz, s-a lansat filmul Belle de jour, care a obtinut in 1967 Leul de Aur la Venetia. Acest film a avut in Franta un success extraordinar la public. In 1970 se intoarce in Spania pentru filmarile la coproductia Tristana, interpretata de Catherine Deneuve, cu care mai colaborase si in Belle de jour.

In 1972 a devenit primul regizor spaniol care a obtinut premiul Oscar pentru cel mai bun film strain Le Charme Discret de la Bourgeoisie. In acelasi an 1972 viziteaza Los Angeles,unde locuia fiul sau Rafael, iar George Cukor a oferit acasa la el o cina in onoarea lui Buñuel, cina la care in afara de fiul sau Rafael si Carriére, au mai participat nume importante din industria cinematografica americana: Alfred Hitchcock, Billy Wilder, G. Stevens, William Wyler, R. Mulligan, Robert Wise sau Rouben Mamoulian.

In 1980 a facut ultima sa calatorie in Spania si a fost operat de prostata. In 1982 isi publica memoriile sub titlul Mi último suspiro.

Luis Buñuel a murit in Ciudad de México pe 29 iulie 1983 din cauza unei insuficiente cardiace, hepatice si renale provocate de un cancer.Ultimele cuvinte au fost pentru sotia sa Jeanne: "Ahora sí que muero"(Acum chiar ca mor). S-a mentinut ferm ideologiei pe care a proferat-o intreaga viata, nu a avut loc nici o ceremonie de omagiere si nici azi nu se stie unde se gaseste cenusa sa. In acelasi an a fost numit Doctor Honoris causa al Universitatii din Zaragoza.