Marcel Camus

Marcel Camus a fost regizor, care s-a născut la data de 21.04.1912, în Chappes, Ardennes, Franța, și care a decedat la data de 13.01.1982, la Paris, Franța. Opera lui Marcel Camus se caracterizează printr-un lirism care, deși important în filmele sale din anii 1950 și 1960, ca: Mort en fraude -1957, Orfeu negru -1959 și Vivre la nuit -1968, s-a particularizat ulterior în sentimentalitate superficială. Camus a fost profesor de pictură și sculptură înainte de a ajunge regizor asistent al lui Alexandre Astruc, Georges Rouguier, Jacques Becker și alții. În această perioadă a realizat primul său film, un scurt documentar numit Renaissance Du Havre, în 1950. Ca mulți regizori francezi, a căror primă șansă a venit în epoca postbelică, Camus a ales să se ocupe în mod explicit de problema sacrificiului personal în contextul războiului. Dar, spre deosebire de majoritatea colegilor săi, care se ocupau destul de bine de cel de-al Doilea Război Mondial, Camus a ales ca subiect războiul din Indochina. Bazat pe un roman de Jean Hougron, Fuga din Saigon descrie un sat prins între două fronturi. Singura sa posibilitate de a supraviețui implică distrugerea unui baraj. Camus s-a angajat apoi în trei filme în colaborare cu scenaristul Jacques Viot. Primul, Black Orpheus / Orfeu negru, i-a adus recunoștință internațională. Câștigătorul premiului cel mare la Cannes din 1959 și al premiului Academiei americane, Oscar, la categoria Cel mai bun film de limbă străină, această adaptare exotică modernă a legendei grecești îl interpretează pe Orpheus (Breno Mello) ca manipulant de tramvai, care se întâlnește cu Eurydice ( Marpessa Dawn) și își trăiește legendarul destin în timpul carnavalului de la Rio de Janeiro. Următoarele două colaborări Camus-Viot, Os Bandeirantes -1960 și Pasărea paradisului -1962, au fost în general bine primite, dar nici nu au ajuns la așteptările create de Black Orpheus. Vivre la nuit -1968, care surprinde Parisul nocturn, s-a dovedit a fi de succes, dar O vară sălbatică -1970 a fost recunoscută în general drept o evocare inadecvată și superficială a tinerilor aflați în vacanță la Saint-Tropez. Camus s-a întors apoi la subiectul războiului, de această dată cu o comedie blândă despre un proprietar al restaurantului din Normandia, care devine fără voia lui un erou al Rezistenței. Zidul Atlanticului -1970 a oferit un rol complex actorului comic Bourvil, dar a fost în esență un produs comercial de rutină. Această tendință nefericită a continuat cu Otalia de Bahia -1976 și unele lucrări neagreate de televiziunea franceză. În plan personal, Marcel Camus a fost căsătorit cu Andree Feix, Marpessa Dawn, Lourdes de Oliveira.