Marcela Rusu s-a născut în 1926 la Galați. A fost o femeie care a știut ce-a vrut, atât în profesia pe care și-a ales-o, cât și în viața particulară. S-a căsătorit mai întâi cu regizorul și profesorul de actorie Moni Ghelerter, apoi cu liderul comunist Alexandru Bârlădeanu și la urma cu scriitorul Aurel Baranga.
Remarcată de critici încă de la debut pentru talentul ei excepțional, deși cam dramatiza, a reușit să se impună însa în lumea teatrului, facând o carieră frumoasă, jucând cu forță și multa pasiune, roluri principale din dramaturgia universală, atat din repertoriul "clasic" rus, precum: Nina din "Pescarusul" si Irina din "Trei surori", cat si din cel sovetic, "la zi", Sura din "Egor Buliciov si altii" și Femeia-comisar din "Tragedia optimista", dar și din cel "internațional" consacrat, precum: Desdemona din "Othello", si modern: Martha din "Cui e frica de Virginia Woolf", si Lizzie Curry din "Omul care aduce Ploaie", o piesa din "Mid-West"-ul american, in 1957, in acele timpuri de teroare, cand, daca se aduceau filme din "vest", erau cele din "neorealismul italian" ale lui Roberto Rossellini, Vittorio De Sica, Cesare Zavattini, Luchino Visconti, Giuseppe De Santis, Suso Cecchi d'Amico, Federico Fellini etc. sau "Vagabondul" lui Raj Kapoor!..., in regia lui Liviu Ciulei, și "Mutter Courage".
Din repertoriul românesc a jucat in "Citadela sfărâmată" de Horia Lovinescu, "Seful Sectorului Suflete" de Al. Mirodan, și în multe alte piese scrise de soțului ei, Aurel Baranga, precum: "Fii cuminte, Cristofor!", "Interesul general", "Opinia publica", "Sfantul Mitica blajinul", "Travesti" etc.
In film nu a aparut prea mult, doar in "Citadela sfaramata" (1957) si "Fii cuminte Cristofor" (1967).
A cantat insa si o melodie care a ramas: Marcela Rusu - La un pas de fericire, dar a fost probabil singura actrita care și-a permis să-l bată pe Radu Beligan, după chiar mărturisirea acestuia...
A murit pe 19.02.2002 în București, dorind să fie incinerată, fără mare pompă și protipendadă, așa precum fusese și "Farsa atroce" la înmormântarea lui Baranga, pe care o descrie foarte bine Dinu Sararu, când ea a apărut veselă într-o rochie "curcubeu", în timp ce "tovarașii" au apărut sobru in negru, ca niste cioclii..., iar cenușa ei să fie împrăștiată pe treptele "Teatrului Național" din București, unde a jucat peste 30 de ani, adica "toata viata".
Si fiindcă a fost o mare fumătoare, s-au mai aruncat și câteva țigări.
