10 stelute fara ezitare...eleganta,discreta,modesta...a classy lady!..."actritele"?! din noul val?...niciodata nu vor ajunge la nivelul acestei Doamne!...sunt prafff!
mitza2003ro
pe 06 Martie 2021 12:13
După ce am văzut filmul "Zestrea" pur și simplu m-am îndrăgostit de ea. Ochii ei păreau învăluiți de mister. Aveau o profunzime aparte. Ați omis ca a jucat și rolul "Ulianei" din "Pasarea furtunii"(1957). Filmul în care mi-a plăcut cel mai mult și am admirat-o a fost "Actorul și sălbaticii".
balta67verde
pe 11 Decembrie 2016 17:19
O mare doamna a teatrului si filmului romanesc. Imi place foarte mult cum joaca.
stricted
pe 10 Septembrie 2016 19:52
Este o prezenţa sensibila si discreta in viata artistica româneasca, a cucerit publicul pentru interpretarea din filmul Actorul si sălbaticii, in care a jucat alături de Toma Caragiu.
DoamnaT
pe 21 Decembrie 2015 15:57
Un mare nume in teatru
Multi dintre stralucitii actori ai teatrului romanesc au jucat sau debutat in piesele Sidoniei Dragusanu.
www.sidonia.ro.
Seara răspunsurilor, teatru, Bucuresti, 1958
Fiicele, teatru , Bucuresti, 1963
Valsul, teatru, Bucuresti, 1963
Zizi si formula ei de viata, teatru, Bucuresti, 1964
Intilnire cu ingerul, teatru, Bucuresti, 1965
Jocul adevărului, teatru, Bucuresti, 1966
Necunoscuta si cei patru cavaleri, muzical, 1969
Comisarul, in colab. cu Ana Rubinstein, Bucuresti, 1971,
(versiune maghiară, Tirgu Mures, 1973)
Sentimente si naftalină, teatru, Bucuresti, 1980
Am avut o mare surpriza sa redescopar piese de teatru de o verva si actualitate incredibila pe site-ul autoarei
http://www.sidonia.ro/p/articole.html
XShadowX
pe 06 Martie 2015 09:46
La Multi Ani doamna Margareta Pogonat !!! Ai fost si esti o mare actrita romaneasca , ne-ai bucurat si incantat cu atatea roluri in filme si piese de teatru , esti foarte expresiva , carismatica si diferita , o actrita completa , multumim !
lili22
pe 12 Mai 2014 19:55
Pacat ca filmele in care a jucat nu au fost de mare valoare, s-a nascut in epoca nefasta.
Fumed
pe 12 Mai 2014 19:25
Actriţa Margareta Pogonat a murit duminică, la vârsta de 81 de ani, din cauza unui cancer, a declarat pentru MEDIAFAX Anca Rusescu, fiica artistei.
Fiica artistei a mai declarat pentru MEDIAFAX că trupul neînsufleţit al acesteia va fi depus la capela cimitirului Iancu Nou din Bucureşti, iar înmormântarea va avea loc marţi, la ora 12.00.
"Sunt la un capăt de viaţă, după ce am aşezat lucrurile unul lângă altul cu dragoste. E o lume clădită pe valuri, pe nisipuri mişcătoare."
elena_duma
pe 12 Mai 2014 15:56
...Marți, la ora 12:00, își ia un ultim rămas bun de la români, de la România, omul, femeia, mama & bunica, actrița &
profesoara Margareta Pogonat.
S-a născut într-unul din cei mai generoși ani cu arta, cultura din țara noatră: 1933...Liviu Rebreanu & „Răscoala”, George
Călinescu & „Cartea nunții”; Mihail Sadoveanu & Creanga de aur, Locul unde nu s-a întâmplat nimic; Tudor Arghezi & Tablete
din Țara de Kuty; Lucian Blaga & La cumpăna apelor, Cunoașterea luciferică; Mircea Eliade & Maitreyi; Garabet Ibrăileanu &
Adela; Camil Petrescu & Patul lui Procust, Gala Galaction & Doctorul Taifun, Vasile Voiculescu & Destin; Victor Ion Popa,
Velerim și Veler Doamne; G.M. Zamfirescu & Maidanul cu dragoste;Jean Bart & Europolis; Tudor Mușatescu & ...Escu, ca să
spicuiesc aleator, doar piscurile literare ale acestei perioade emblematice...
În același an 1933, au venit pe lume: Ion Băieșu, Nichita Stănescu, Romulus Vulpescu, Alexandru Ivasiuc, Dan Mihăescu
precum și Victor Rebengiuc, Margareta Pogonat, Ștefan Tapalagă, George Constantin, Andrei Blaier, Dana Comnea, Ion
Dichiseanu, Papil Panduru, Ștefan Bănică, Gheorghe Dinică, cu scuza de a nu-i fi numit chiar pe toți...
O pleiadă de spirite elevate, care au creat și lăsat ceva durabil pentru posteritate...
Acest context include în prim-plan pe Margareta Pogonat. În tipologia personajelor cărora le-a dat viață, cu deplin succes
și nemeritată uitare, în teatru și film, există mai multe dominante: femeia care știe că în primul rând este femeie;
feminitatea este prologul maternității; armonia și concilierea în toate tipurile de relații, începând cu părinții și
continuând cu soțul, respectiv proprii copii; deviza ar putea fi „îți sunt subordonat, atât timp cât nu te simți stăpân”;
arta de a ști când să preia inițiativa și când să coopereze, să completeze eforturile celorlalți.
Pledoaria pentru femeia care simte deopotrivă când să atragă și când (cum, de ce, în ce fel) să se lase cucerită este
neclintită în tot ceea ce a jucat. La fel cum, dacă tot știe din start cine este, de unde vine, se va îndrepta, discret,
dar ferm și eficient, spre ceea ce merită, spre ceea ce-și dorește, spre ceea ce speră că o poate împlini. Și toate
acestea, păstrând atributele aristocratice înnăscute, într-o lume care abandonează (nu doar) manierele...
Cum șansa de a argumenta toate acestea vine doar din filme, nu și din evantaiul rolurilor întruchipate în teatru, nu ne
rămâne nouă, celor vârstnici decât să o revedem pe Margareta Pogonat, pe internet, pe You Tube, sau din puținele dvd-uri cu
filme românești valoroase. Cei tineri au, măcar, de aici înainte, posibilitatea de a descoperi ambiția abilă a unei femei
cu personalitate puternică, mult peste medie, capabilă să se sacrifice pentru cauze nobile prezente și, îndeosebi,
viitoare.
„Două lozuri”: temeritatea de a fi ea însăși, impunătoare, depășindu-și condiția, mediul de proveniență, cu înțelepciune,
umor și duioșie, în lejeritatea cu care tratează, de la egal la el, „mărimile ” ce-i tulbură tihna traiului profund
auster...
„Meandre”: virtuțile noncorformiste ale iubirii, care, fie trăită exclusiv lumește, fie dezvoltată în sfere subtil-
metafizice, nu găsește reciprocitate...
„Zestrea”: demnitatea de a lua oamenii & lucrurile așa cum
vin, sunt și se duc, de a adapta țelurile și idealurile, cu
feminitate inspirată și înțelepciune lucidă, obiectivă
„Dragostea începe vineri”: văzând și ajutând pe cei mai tineri, cu o înțelegere superioară a realității, născută din
conștiința trecerii timpului
„Drum în penumbră”: decența menținerii echilibrului între datorie și sentimente, între generațiile diferite ale propriei
familii, între metalitățile diferite ale aceleiași epoci, dar și acelorași colegi de muncă, fără a uita că are nevoie să
fie iubită, că viața ne trăiește pe noi, înainte de a fi trăită de noi...
„Pistruiatul”: intuiție combativă cu care păstrează o armonie totală și stabilă stimulând & înțelegând soțul și copilul, în
genere prin tăceri sugestive priviri precise, și, la limită, prin replici tăioase...E și acesta un mod elegant de înțelege
cum să se adapteze, inclusiv ca liber profesionist, unei furtunoase tranziții între regimurile politice...
„Trei scrisori secrete”: Arta de a pierde și de a câștiga nu o au toți...și foarte puțini din cei ce o stăpânesc o aplică
onest...Aici atributele unei Vitorii Lipan brutal dezrădăcinate de rural și proletarizate forțat nu au nimic
revanșard...Doar noblețea de a ține o casă, o familie, de a crește un copil, de a îmbărbăta un soț abuziv marginalizat,
acolo unde prieteniile nu trăiesc din amintiri, iar nulitățile se cocoțează, tot mai pregnant, peste valori...
„Orașul văzut de sus”... E greu să fii și să rămâi femeie într-o lume a bărbaților, darmite să-ți asumi/onorezi
responsabilitățile de primar ale unui oraș de la Dunăre...Însă, merită să încerci, iar rezultatele pozitive vin treptat,
drept recompensă pentru eleganța de a-ți descoperi, recunoaște și stăpâni propriile slăbiciuni, toate acestea subordonate
principiilor...
„Actorul și sălbaticii”: Aristocrația învăluită în fler și inteligență constituie atributul cu care poți conviețui cu un
geniu, estompând derapajele, stimulând creativitatea și susținând valențele promițătoare ale propriului copil, ale
tinerilor în curs de afirmare...
„Gloria nu cântă”: Calitățile din precedentul film se păstrează, dar se și mulează pe un registru comic, naiv și nostalgic,
în demersul reușit de a arăta cum să păstrezi unitatea unei familii pline de valori consacrate sau aflate abia la debut...
„Lumini și umbre”: Chintesența tuturor personajelor interpretate într-o impunătoare carieră cinematografică...„În spatele
fiecărui bărbat puternic stă o femeie puternică”...Axul pe care se rotesc destinele soțului, copiilor cu mult prea
diferențiate stiluri de viață, pe care se poate dezvolta fiecare, fără gelozii și rivalități, inclusiv un copil adoptat...
Fie și pentru toate acestea, pentru că am crescut, ne-am format și educat urmărindu-vă la „Teatru radiofonic”, teatrul
„văzut” și în filme, VĂ MULȚUMESC DOAMNĂ MARGARETA POGONAT!
Iar pentru vitregiile sorții, nedreptăți de tot soiul, ignoranțe și marginalizări, dar și asimilarea dvs. parțială,
condiționată și târzie de către societate, mergeți pe noua dimensiune cu convingerea că...de unde ați plecat și unde ați
ajuns, ați sfințit locul cu prisosință... chiar nu se putea face mai mult... Familia, rolurile și foștii studenți
reprezintă durabilul creației dumneavoatră...
„Sufletele mari rabdă în tăcere”, iar „marile dureri sunt întotdeauna mute”...
Vegetarian
pe 12 Mai 2014 15:09
Actori morti de bolile bogatilor : cancere , infarct , droguri , accidente stupide etc = Actriţa Margareta Pogonat a murit la vârsta de 81 de ani din cauza unui cancer , dupa o grea suferinta a declarat Anca Rusescu , fiica artistei - MEDIAFAX , tvr ..
Cancerul nu este o fatalitate , demonstreaza Dr Calin Marginean in prelegerea lui = Cancerul fatalitate sau vina personala = https://www.youtube.com/watch?v=hBLlhbNEGfg
Claudynho
pe 05 Februarie 2014 19:34
Margareta Pogonat este o actrita deosebita !!! Am vazut-o in mai multe filme unde a jucat admirabil...
alex_il_fenomeno
pe 09 August 2013 22:03
Ce sa mai... E de ajuns sa o urmaresti in cateva productii mai vechi si sa ramai minunat de-a dreptul de personajele sale, atat de naturale, de carismatice si de diverse.
ciprian34
pe 01 Februarie 2013 19:19
O actrita care reprezinta cu brio scoala romaneasca de film si teatru
Iulidesprefilme
pe 12 Ianuarie 2013 14:38
A debutat pe ecran în Două loturi şi a realizat partituri generoase, care i-au evidenţiat tenta dramatico-psihologică a interpretării...
adrianpana
pe 11 Noiembrie 2012 08:33
o actrita completa, imi placer foarte mult Margareta Pogonat
cosmin742000
pe 09 Iulie 2012 17:39
Una din cele mai bune actrite romance din toate timpurile .
xerses
pe 21 Mai 2011 00:19
Mi-a placut in Pistruiatul , in Tinerete fara batranete,Legenda.
TI
pe 04 Februarie 2011 16:15
"De fiecare data cand se prezinta, Catherine are grija sa atraga atentia ca t-ul de la sfarsitul numelui sau se pronunta. Un nume romanesc care apare din ce in ce mai des in ziare, pe micile ecrane sau la radio. Un nume care romanilor le aminteste de actrita Margareta Pogonat - verisoara cu tatal lui Catherine. Grigore Pogonat a fost si el actor la Teatrul National din Bucuresti pana in anii 70, cand, profitand de un turneu in Europa, a hotarat sa nu se mai intoarca in tara. S-a stabilit la Moncton, devenind profesor de teatru la Universitatea de acolo. Iar primele amintiri ale lui Catherine sunt despre piesele pe care tatal ei le punea in scena cu studentii si de la care era nelipsita."
Alaina
pe 14 Septembrie 2010 13:08
Am o rugaminte stie cineva cum se numeste piesa pe care o interpreteaza doamna Margareta Pogonat in filmul "Actorul si salbaticii"alaturi de Toma Caragiu?
cetateanu
pe 11 Septembrie 2010 18:34
O alta mare doamna a cinematografiei romanesti si a teatrului romanesc.
pe 27 August 2007 02:13
M. Pogonat :una din cele mai "filmice" figuri feminine din cinematogeful Romanesc.
pe 18 Septembrie 2006 00:27
M-ar interesa sa stiu, din simpla curiozitate, daca Margareta Pogonat, pe care am vazut-o în nenumarate piese din tara, are o fiica, ce se numeste Catherine POGONAT si traieste în Canada, orasul Montréal.
Multumesc pentru eventualul raspuns.
Multi dintre stralucitii actori ai teatrului romanesc au jucat sau debutat in piesele Sidoniei Dragusanu.
www.sidonia.ro.
Seara răspunsurilor, teatru, Bucuresti, 1958
Fiicele, teatru , Bucuresti, 1963
Valsul, teatru, Bucuresti, 1963
Zizi si formula ei de viata, teatru, Bucuresti, 1964
Intilnire cu ingerul, teatru, Bucuresti, 1965
Jocul adevărului, teatru, Bucuresti, 1966
Necunoscuta si cei patru cavaleri, muzical, 1969
Comisarul, in colab. cu Ana Rubinstein, Bucuresti, 1971,
(versiune maghiară, Tirgu Mures, 1973)
Sentimente si naftalină, teatru, Bucuresti, 1980
Am avut o mare surpriza sa redescopar piese de teatru de o verva si actualitate incredibila pe site-ul autoarei
http://www.sidonia.ro/p/articole.html
Fiica artistei a mai declarat pentru MEDIAFAX că trupul neînsufleţit al acesteia va fi depus la capela cimitirului Iancu Nou din Bucureşti, iar înmormântarea va avea loc marţi, la ora 12.00.
"Sunt la un capăt de viaţă, după ce am aşezat lucrurile unul lângă altul cu dragoste. E o lume clădită pe valuri, pe nisipuri mişcătoare."
profesoara Margareta Pogonat.
S-a născut într-unul din cei mai generoși ani cu arta, cultura din țara noatră: 1933...Liviu Rebreanu & „Răscoala”, George
Călinescu & „Cartea nunții”; Mihail Sadoveanu & Creanga de aur, Locul unde nu s-a întâmplat nimic; Tudor Arghezi & Tablete
din Țara de Kuty; Lucian Blaga & La cumpăna apelor, Cunoașterea luciferică; Mircea Eliade & Maitreyi; Garabet Ibrăileanu &
Adela; Camil Petrescu & Patul lui Procust, Gala Galaction & Doctorul Taifun, Vasile Voiculescu & Destin; Victor Ion Popa,
Velerim și Veler Doamne; G.M. Zamfirescu & Maidanul cu dragoste;Jean Bart & Europolis; Tudor Mușatescu & ...Escu, ca să
spicuiesc aleator, doar piscurile literare ale acestei perioade emblematice...
În același an 1933, au venit pe lume: Ion Băieșu, Nichita Stănescu, Romulus Vulpescu, Alexandru Ivasiuc, Dan Mihăescu
precum și Victor Rebengiuc, Margareta Pogonat, Ștefan Tapalagă, George Constantin, Andrei Blaier, Dana Comnea, Ion
Dichiseanu, Papil Panduru, Ștefan Bănică, Gheorghe Dinică, cu scuza de a nu-i fi numit chiar pe toți...
O pleiadă de spirite elevate, care au creat și lăsat ceva durabil pentru posteritate...
Acest context include în prim-plan pe Margareta Pogonat. În tipologia personajelor cărora le-a dat viață, cu deplin succes
și nemeritată uitare, în teatru și film, există mai multe dominante: femeia care știe că în primul rând este femeie;
feminitatea este prologul maternității; armonia și concilierea în toate tipurile de relații, începând cu părinții și
continuând cu soțul, respectiv proprii copii; deviza ar putea fi „îți sunt subordonat, atât timp cât nu te simți stăpân”;
arta de a ști când să preia inițiativa și când să coopereze, să completeze eforturile celorlalți.
Pledoaria pentru femeia care simte deopotrivă când să atragă și când (cum, de ce, în ce fel) să se lase cucerită este
neclintită în tot ceea ce a jucat. La fel cum, dacă tot știe din start cine este, de unde vine, se va îndrepta, discret,
dar ferm și eficient, spre ceea ce merită, spre ceea ce-și dorește, spre ceea ce speră că o poate împlini. Și toate
acestea, păstrând atributele aristocratice înnăscute, într-o lume care abandonează (nu doar) manierele...
Cum șansa de a argumenta toate acestea vine doar din filme, nu și din evantaiul rolurilor întruchipate în teatru, nu ne
rămâne nouă, celor vârstnici decât să o revedem pe Margareta Pogonat, pe internet, pe You Tube, sau din puținele dvd-uri cu
filme românești valoroase. Cei tineri au, măcar, de aici înainte, posibilitatea de a descoperi ambiția abilă a unei femei
cu personalitate puternică, mult peste medie, capabilă să se sacrifice pentru cauze nobile prezente și, îndeosebi,
viitoare.
„Două lozuri”: temeritatea de a fi ea însăși, impunătoare, depășindu-și condiția, mediul de proveniență, cu înțelepciune,
umor și duioșie, în lejeritatea cu care tratează, de la egal la el, „mărimile ” ce-i tulbură tihna traiului profund
auster...
„Meandre”: virtuțile noncorformiste ale iubirii, care, fie trăită exclusiv lumește, fie dezvoltată în sfere subtil-
metafizice, nu găsește reciprocitate...
„Zestrea”: demnitatea de a lua oamenii & lucrurile așa cum
vin, sunt și se duc, de a adapta țelurile și idealurile, cu
feminitate inspirată și înțelepciune lucidă, obiectivă
„Dragostea începe vineri”: văzând și ajutând pe cei mai tineri, cu o înțelegere superioară a realității, născută din
conștiința trecerii timpului
„Drum în penumbră”: decența menținerii echilibrului între datorie și sentimente, între generațiile diferite ale propriei
familii, între metalitățile diferite ale aceleiași epoci, dar și acelorași colegi de muncă, fără a uita că are nevoie să
fie iubită, că viața ne trăiește pe noi, înainte de a fi trăită de noi...
„Pistruiatul”: intuiție combativă cu care păstrează o armonie totală și stabilă stimulând & înțelegând soțul și copilul, în
genere prin tăceri sugestive priviri precise, și, la limită, prin replici tăioase...E și acesta un mod elegant de înțelege
cum să se adapteze, inclusiv ca liber profesionist, unei furtunoase tranziții între regimurile politice...
„Trei scrisori secrete”: Arta de a pierde și de a câștiga nu o au toți...și foarte puțini din cei ce o stăpânesc o aplică
onest...Aici atributele unei Vitorii Lipan brutal dezrădăcinate de rural și proletarizate forțat nu au nimic
revanșard...Doar noblețea de a ține o casă, o familie, de a crește un copil, de a îmbărbăta un soț abuziv marginalizat,
acolo unde prieteniile nu trăiesc din amintiri, iar nulitățile se cocoțează, tot mai pregnant, peste valori...
„Orașul văzut de sus”... E greu să fii și să rămâi femeie într-o lume a bărbaților, darmite să-ți asumi/onorezi
responsabilitățile de primar ale unui oraș de la Dunăre...Însă, merită să încerci, iar rezultatele pozitive vin treptat,
drept recompensă pentru eleganța de a-ți descoperi, recunoaște și stăpâni propriile slăbiciuni, toate acestea subordonate
principiilor...
„Actorul și sălbaticii”: Aristocrația învăluită în fler și inteligență constituie atributul cu care poți conviețui cu un
geniu, estompând derapajele, stimulând creativitatea și susținând valențele promițătoare ale propriului copil, ale
tinerilor în curs de afirmare...
„Gloria nu cântă”: Calitățile din precedentul film se păstrează, dar se și mulează pe un registru comic, naiv și nostalgic,
în demersul reușit de a arăta cum să păstrezi unitatea unei familii pline de valori consacrate sau aflate abia la debut...
„Lumini și umbre”: Chintesența tuturor personajelor interpretate într-o impunătoare carieră cinematografică...„În spatele
fiecărui bărbat puternic stă o femeie puternică”...Axul pe care se rotesc destinele soțului, copiilor cu mult prea
diferențiate stiluri de viață, pe care se poate dezvolta fiecare, fără gelozii și rivalități, inclusiv un copil adoptat...
Fie și pentru toate acestea, pentru că am crescut, ne-am format și educat urmărindu-vă la „Teatru radiofonic”, teatrul
„văzut” și în filme, VĂ MULȚUMESC DOAMNĂ MARGARETA POGONAT!
Iar pentru vitregiile sorții, nedreptăți de tot soiul, ignoranțe și marginalizări, dar și asimilarea dvs. parțială,
condiționată și târzie de către societate, mergeți pe noua dimensiune cu convingerea că...de unde ați plecat și unde ați
ajuns, ați sfințit locul cu prisosință... chiar nu se putea face mai mult... Familia, rolurile și foștii studenți
reprezintă durabilul creației dumneavoatră...
„Sufletele mari rabdă în tăcere”, iar „marile dureri sunt întotdeauna mute”...
Cancerul nu este o fatalitate , demonstreaza Dr Calin Marginean in prelegerea lui = Cancerul fatalitate sau vina personala = https://www.youtube.com/watch?v=hBLlhbNEGfg
Multumesc pentru eventualul raspuns.