Marina Vlady, născută Marina de Poliakoff-Baidaroff, la 10 mai 1938, la Clichy, Hauts-de-Seine, este actriță franceză. Tatăl ei a fost un artist rus remarcabil. Marina este sora actrițelor Odile Versois, Helene Vallier și Olga Baidar-Poliakoff.
La început, în copilărie, Marina și-a dorit să devină balerină. Apoi a descoperit că are afinități mai mari cu profesia de actriță și a continuat în acest domeniu, în care s-au remarcat și surorile sale. Odile a fost cea care a apărut prima în filme. Marina, o frumusețe senzuală și talentată, a atras atenția impresarilor. La 17 ani l-a cunoscut și s-a căsătorit cu actorul/ regizorul/ scriitorul Robert Hossein, care a distribuit-o într-o serie de filme, precum "Ticăloșii ajung în iad" (1955), apoi în rolul unei femei fatale care caută răzbunarea, în "Și ne iartă nouă greșelile noastre" (1956), și în "Agenți dubli" (1959).
Un rol aparte a fost cel din filmul "Vrăjitoarea" (1955), unde Marina a jucat alături de Maurice Ronnet și Nicole Courcel.
În cariera sa Marina Vlady a avut roluri în producții franceze și italiene. A interpretat și personaje negative și s-a dovedit talentată atât în comedie cât și în dramă. A colaborat cu regizori de prestigiu, precum Jean-Luc Godard și Christian Jaque.
A apărut alături de actori renumiți, precum Marcello Mastroianni, în "Black Feathers" (1952), o dramă emoționantă din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, apoi alături de Aldo Fabrizi, în "Too Young for Love" (1953). De asemenea, a jucat alături de Orson Welles în "Chimes at Midnight" (1965).
Marina Vlady a apărut și în rolul Monei, din "Steaua fără nume", (1967) film realizat după piesa lui Mihail Sebastian. Alte apariții remarcabile au fost cele din "Crimă și pedeapsă" (1958) și "Mincinoasa adorabilă" (1961), precum și cea din "Patul conjugal"(1963), rol pentru care a primit premiul pentru Cea mai Bună Actriță la Festivalul Filmului de la Cannes.
Cu Robert Hossein a avut doi fii: Igor și Pierre. Au fost căsătoriți între 1955-1959.
A avut un copil și cu Jean-Claude Brouillet, cu care a fost căsătorită între 1963-1966.
Cea de a treia căsătorie a Marinei a fost cu Vladimir Visotski, celebrul poet/ interpret/ actor rus, de la 1 decembrie 1970 până la 25 iulie, 1980, data decesului acestuia. Marina avea deja 3 copii, iar Vladimir 2, când s-au căsătorit. Ca franțuzoaică, Marina avea un statut aparte în Uniunea Sovietică, iar popularitatea lui Vladimir a crescut, fiind de neegalat. Cei doi au trăit o poveste de dragoste pasională și impulsivă. Timp de 10 ani au păstrat o relație la distanță, Marina compromițându-și cariera din Franța pentru a petrece mai mult timp la Moscova, în timp ce prietenii lui Vladimir și-au folosit relațiile pentru ca el să poată călători în străinătate și să petreacă timp cu soția lui. Ulterior Marina s-a înscris în Partidul Comunist din Franța, pentru a beneficia de viză cu intrări multiple în Uniunea Sovietică și pentru a-i oferi lui Vladimir o oarecare imunitate contra persecuțiilor din partea guvernului, care nu agrea versurile lui anti-sovietice și popularitatea în rândul maselor. Problemele apărute din această relație la distanță cu Marina l-au inspirat pe Vladimir în multe din cântecele sale.
Marina Vlady a scris "Vladimir, sau Zbor frânt", mărturie a relației sale tragice cu Vladimir Visotski, tradusă în rusă, germană, armeană și multe alte limbi.
Ultima căsătorie a Marinei a fost cu doctorul Leon Schwartzenberg și a durat până în 2003, data când acesta a decedat.
