Marty Robbins

Marty Robbins, pe numele complet Martin David Robinson, s-a născut la data de 26.09.1925, în Glendale, Arizona, SUA, și a decedat la data de 08.12.1982. A fost unul dintre cei mai populari și de succes cântăreți country și western din toate timpurile pentru cea mai mare parte a carierei sale de aproape patru decenii. Robbins a ocupat adesea primul loc în topurile muzicii country, iar câteva dintre melodiile sale au avut, de asemenea, succes ca hituri pop. La 17 ani, Robbins a părăsit o casă cu probleme pentru a servi în Marina Statelor Unite ca comandant LCT în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost staționat în Insulele Solomon din Oceanul Pacific. Pentru a-și petrece timpul în timpul războiului, a învățat să cânte la chitară, a început să scrie cântece și a ajuns să iubească muzica hawaiană. Până în 1960, producția lui Robbins era în mare parte muzică country, hiturile sale inițiale, precum „Singing the Blues”, „Knee Deep in the Blues”, „The Story of My Life”, „She Was Only Seventeen” și „A White Sport Coat și a Pink Carnation” fiind considerate în general mai mult materiale pop/teen idol decât hiturile sale din 1960 încolo, cum ar fi „El Paso”. Când Robbins înregistra hit-ul său din 1961 „Don’t Worry”, chitaristul Grady Martin a creat accidental efectul „fuzz” al chitarei electrice. Robbins a decis să-l păstreze în versiunea finală. Piesa a ajuns pe locul 1 în topul country și pe locul 3 în topul pop. Robbins a fost inclus în Nashville Songwriters Hall of Fame în 1975. A câștigat premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare country și western în 1961 pentru albumul său următor More Gunfighter Ballads and Trail Songs și a primit premiul Grammy pentru cea mai bună melodie country în 1970, pentru „Femeia mea, femeia mea, soția mea”. Robbins a fost numit Artistul Deceniului (1960–1969) de Academia de Muzică Country și ales în Country Music Hall of Fame în 1982. Pentru contribuția sa la industria înregistrărilor, Robbins are o stea pe Hollywood Walk of Fame la poziția 6666, pe Hollywood Boulevard. Lui Robbins îi plăceau și cursele NASCAR. Cu succesele sale muzicale, el și-a putut finanța pasiunea. Robbins a încercat să participe la marile piste de curse (Talladega Superspeedway, Daytona International Speedway) în fiecare an și la câteva dintre cursele mai mici când timpul i-a permis. Robbins avea un istoric de boli cardiovasculare. După al treilea atac de cord, pe 2 decembrie 1982, a suferit o intervenție chirurgicală de bypass coronarian cvadruplu. Nu și-a revenit și a murit șase zile mai târziu, pe 8 decembrie, la spitalul St. Thomas din Nashville. Avea 57 de ani. Robbins a fost înmormântat la Cimitirul Woodlawn din Nashville, Tennessee.