Maurice Jarre

Maurice Jarre, pe numele complet Maurice- Alexis Jarre, a fost compozitor, care s-a născut la data de 13.09.1924, în Lyon, Rhone, Franța, și care a decedat de cancer, la data de 29.03.2009, în Malibu, California. Spre deosebire de mulți muzicieni care au început să învețe muzică încă din copilărie, Maurice Jarre abia în adolescență a descoperit muzica și a decis să facă o carieră în acest domeniu. Împotriva voinței tatălui său, s-a înscris la Conservatorul din Paris unde a studiat percuții, compoziție și armonii. El a studiat cu Joseph Martenot, inventatorul Martenot Waves, o tastatură electronică, care a prefigurat sintetizatorul modern. După ce a terminat Conservatorul, Jarre a cântat percuție și Martenot Waves o vreme la teatrul lui Jean-Louis Barrault. În 1950, un alt actor-regizor, Jean Vilar, i-a cerut lui Jarre să realizeze producția „Prințesa de Homburg” a lui Kleist. La scurt timp, Vilar a creat „Théâtre National Populaire” și l-a angajat pe Jarre ca și compozitor permanent, parteneriat care a durat 12 ani. În 1951, cineastul Georges Franju i-a cerut să scrie muzica documentarului său de 23 de minute Hotel des Invalides -1952, prima compoziție a lui Jarre pentru film. Primul său lungmetraj, regizat din nou de Georges Franju, a fost La tete contre les murs -1959, urmat de cel mai cunoscut film al lui Franju, Les yeux sans visage -1960. Cariera lui Jarre a luat o turnură spectaculoasă în 1961, când producătorul Sam Spiegel  i-a cerut să lucreze pentru filmul Lawrence al Arabiei -1962, regizat de David Lean. Inițial, trei compozitori trebuiau să scrie coloana sonoră, dar din diferite motive, Jarre a sfârșit scriind toată muzica și a câștigat primul său Oscar. Cea de-a doua colaborare cu David Lean la Doctor Zhivago -1965 i-a adus un alt Oscar și a obținut un mare succes cu partitura sa din film. A colaborat din nou cu Lean la Fiica lui Ryan  -1970 și Călătorie în India  -1984 pentru care a primit un al treilea premiu Oscar. El a fost pregătit să compună pentru următorul film al lui Lean, „Nostromo”, dar regizorul s-a îmbolnăvit și a murit, iar filmul nu s-a mai realizat. De asemenea, a lucrat pentru regizori, ca William Wyler la The Collector -1965; John Huston pentru trei filme, Franco Zeffirelli la Iisus din Nazareth  -1977; Volker Schlondorff la Die Blechtrommel / Toba de tinichea -1979 și Die Falschung / Cercul înșelăciunii -1981, Peter Weir pentru patru filme, Michael Apted la Printre gorile -1988 și Alfonso Arau la Atât de aproape de cer -1995. Perceput în principal ca simfonist și cunoscut pentru utilizarea proeminentă a percuțiilor, Jarre a integrat deseori instrumente etnice în orchestrațiile sale precum Cithara în „Lawrence of Arabia” sau fujara (o flaută veche slovacă) în „The Tin Tambur”. În timpul anilor optzeci, el a încorporat sunete sintetice în muzica sa, scriind prima lui partitură complet electronică pentru The Year of Living Dangerously -1982. În planul vieții private, el a fost căsătorit cu Francette Pejot, din 1946 până în 1953, când au divorțat; au avut un copil; cu Dany Saval, din 1965 până în 1967, când au divorțat; au un copil; cu Laura Devon, din 1967 până în 1984, când au divorțat; au un copil; cu Fong Fui Khong, din 1984 până în 2009, la moartea lui. Tatăl, cu Francette Pejot, al lui Jean-Michel Jarre, care a devenit un apreciat muzician și cu Dany Saval al lui Stefanie Jarre. El a adoptat și un fiu, Kevin Jarre, alături de Laura Devon. Prima sa soție, France Pejot, a fost o eroină a Rezistenței. S-a născut la Lyon, în 17 octombrie 1914 și a murit la 23 aprilie 2010. S-a căsătorit cu Maurice Jarre în aprilie 1946 și au divorțat în 1951. Potrivit prietenului său, David Lean, Jarre a soluționat problema divorțului său cu Dany Saval, dându-i toate drepturile viitoare din punctajul său pentru „Dr. Zhivago”, ceea ce a însemnat probabil milioane. A contribuit la coloana sonoră pentru opt filme care au fost nominalizate la premiul Oscar la categoria Cel mai bun film: The Longest Day -1962, Lawrence al Arabiei -1962, Doctor Zhivago -1965, Călătorie în India -1984, Martorul -1985, Atracție fatală -1987, Cercul poeților dispăruți -1989 și Fantoma mea iubită -1990. Dintre acestea, doar Lawrence al Arabiei -1962 este câștigător la categoria Cel mai bun film, iar Jarre a câștigat câte un Oscar pentru Lawrence al Arabiei, Doctor Zhivago, Călătorie în India. Compozitorul a fost recompensat pentru realizările sale cu o stea, la poziția 6505, situată pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood. A fost incinerat la Cimitirul Westwood Village Memorial Park din Los Angeles, California. Cenușa i-a fost dată fiului său, Kevin.