Max Ophuls

Cineast itinerant care face dovada capacității sale de adecvare la condițiile și mentalitățile locale fără a abdica însă de la constantele tematice și stilistice ale operei sale: dragostea - un carnaval, viața - o tragicomedie cu sfârșit ineluctabil, femeia - o dulce și neînțeleasă promisiune, totul în vârtejul înșelător și baroc al luminii, muzicii și mișcării spre neființă și întuneric. Admiratorii lui îl consideră un Mozart al cinematografului pentru scriitura sa suplă, elegantă, rafinată, care îmbracă acordurile grave ale dramei existențiale. Pentru ca jocul aparență/ esență să fie cât mai motivat, mediile sale predilecte sunt lumea teatrului, a circului, a cinematografului, a prinților și curtezanelor, iar...