Melvin Frank

         Melvin Frank a fost scenarist, producător, regizor, care s-a născut la data de 13.08.1913, în Chicago, Illinois, SUA, și care a decedat la data de 13.10.1988, în Los Angeles, California. Melvin Frank a avut un parteneriat cu Norman Panama. Cei doi bărbați au devenit prieteni apropiați în timp ce studiau la Universitatea din Chicago. Frank a obținut o diplomă în inginerie, dar Panama a terminat la Engleză. În 1938, el și Panama s-au mutat la Hollywood și au început o carieră scriind scenarii pentru radio și gaguri pentru actorii Bob Hope și Milton Berle. Specializându-se în comedie ușoară, au fost originali în povestea pentru Hope's My Favorite Blonde (1942). Acest lucru a condus la un contract comun cu studioul Paramount (1941-1946), munca lor prolifică împreună culminând cu o nominalizare la premiul Oscar pentru popularii Bob Hope, Bing Crosby, în Road to Utopia (1945). Frank și Panama au scris ulterior și au produs pentru Cary Grant - Myrna Loy în hitul de la box-office, Casa de vis (1948), adaptarea unui roman satiric de Eric Hodgins (despre un cuplu al cărui vis de a fi proprietarii unei case se transformă într-un coșmar). De atunci Frank și Panama au alternat ca regizori și producători, mai întâi la studioul MGM (1950-1952), apoi la studioul Paramount (1954-1959). Dintre cele zece colaborări, efortul lor încununat de satisfacție a fost The Court Jester (1955), cu Danny Kaye, filmat generos în VistaVision și Technicolor. Au produs, de asemenea, o piesă premiată pe Broadway, „Li'l Abner”, bazată pe benzi desenate de Al Capp. A avut premiera în noiembrie 1956 și a avut 653 de spectacole pe parcursul a 87 de săptămâni, înainte de închidere, în iulie 1958. Frank și Panama l-au adus pe ecran în anul următor, Li'l Abner (1959). Parteneriatul de succes s-a încheiat cu tandemul Hope-Crosby, în The Road to Hong Kong (1962). Ulterior, Frank și Panama au parcurs drumuri separate, Melvin Frank a devenit regizor și, din 1965, producător, dar a continuat să scrie scenarii de comedie în colaborare cu alții. În retrospectivă, cariera sa în următoarele două decenii a fost mai productivă decât a lui Panama, cuprinzând ca producător / regizor adaptarea a unei piese de Neil Simon, The Prisoner of Second Avenue (1975); și în calitate de producător / regizor / scriitor al comediei A Touch of Class (1973), a fost nominalizat la premiul Oscar la categoria Cel mai bun film. În 1974 a acceptat Oscarul pentru „Cea mai bună actriță în rol principal”, în numele actriței Glenda Jackson pentru rolul ei din filmul A Touch of Class (1973), care nu a putut fi prezentă la ceremonia de premiere. Fiica sa, Liz Frank, a fost autoare, câștigătoare a premiului Pulitzer și profesoară la Bard College.