Biografie

Mikis Theodorakis s-a nascut la Quios pe 29.07.1925. Inca din copilarie a compus cantece, chiar inainte de a lua lectii de muzica sau de a canta la vreun instrument. Si-a petrecut primii ani ai copilariei in diverse localitati ca Mitilene, Giannina, Kefalonia, Pirgo, Patras si Tripolis. La 17 ani da primul concert cu un cor pe care-l formase, dar incep si primele preocupari pe taramul politicii.

In timpul razboiului face parte din rezistenta contra Italiei Fasciste si apoi contra Germaniei naziste, chiar daca mai inainte fusese in regimentul Tinerilor fascisti condusi de Ioannis Metaxas. Deoarece a ajutat familiile evreiesti sa scape de autoritatile germane, este inchis si torturat de italieni in 1943.Reuseste sa fuga la Atena si acolo intra in Frontul de Eliberare Nationala (EAM - Εθνικό Απελευθερωτικό Μέτωπο, Ethniko Apeleutherotiko Metopo). Tot in acelasi timp este student al Conservatorului din Atena. Dupa eliberarea Greciei, incepe Razboiul Civil, iar Theodorakis este urmarit de catre autoritatile grecesti monarhiste, pentru vederile sale de stanga. Este deportat in insulele Ikaria si Makronissos. Reuseste in sfarsit sa se intoarca la Atena, unde-si poate termina studiile.

In 1954 obtine o bursa de studii la Paris, iar la Conservator urmeaza cursurile de analiza muzicala cu Olivier Messiaen si Eugène Bigot. Compune baletul Antigona, pentru balerina Ludmila Tcherina, spectacol ce a fost prezentat la Covent Garden. In 1957 ia locul intai la Festivalul de Muzica de la Moscova, pentru Suita nr 1 pentru pian si orchestra. In 1960 se reintoarce in Grecia, unde incepe o revolutie a muzicii grecesti. Infiinteaza Mica Orchestra Simfonica din Atena.

In 1963, dupa asasinarea lui Gregoris Lambrakis, infiinteaza Lambrakidès, Tineretul Democratic Lambrakis. Este ales pentru prima oara deputat din partea EDA. Pe plan artistic compune muzica filmului Zorba Grecul. Tema principala, cunoscuta ca dansul Syrtaki, se transforma intr-un succes international, devenind unul din simbolurile grecesti cele mai cunoscute. In 1967, lovitura militara data de extrema dreapta face ca Theodorakis sa intre in ilegalitate si sa infiinteze o miscare de rezistenta contra dictaturii. Interdictia, in ceea ce-l privea, era inclusiv asupra muzicii compuse.

In august 1967, a fost prins si inchis timp de cinci luni. Dupa o lunga perioada de infometare, este exilat impreuna cu sotia Myrto si cei doi copii Margarita si Yorgos la Zatuna, in Arcadia. In acest timp compune numeroase cantece contra Juntei Militare, cantece care ajung prin diverse cai la cantareti ce s-au autoexilat in strainatate, ca Melina Mercouri si Maria Farandouri. Starea sanatatii artistului incepe sa se deterioreze.
Se produce o ampla miscare de solidaritate la nivel mondial, artisti ca Arthur Miller, Laurence Olivier, Yves Montand, Dimitri Shostakovich, Leonard Berstein, iau atitudine si cer conditii umane pentru artist si familia sa si pledeaza pentru un exil in afara granitelor Greciei. In aprilie 1970 se decide exilul artistului in Franta. Pleaca, intr-o discretie absoluta, de pe un aeroport privat de langa Atena.

Ajuns la Paris, este internat de urgenta, pentru a i se trata tuberculoza de care suferea. Pe timpul exilului isi dedica intreaga capacitate artistica luptei impotriva dictaturii. Are intalniri cu numeroase personalitati: Pablo Neruda, Salvador Allende, Nasser, Tito, Francois Mitterand sau Olof Palme. In aceasta perioada compune muzica pentru filmele: Etat de siege – Costa Gavras, The Trojan Women - M. Cacoyannis, Serpico – Sidney Lumet.

In 1974 se reintoarce in Grecia unde isi continua ambele cariere, atat cea politica cat si cea artistica. Este ales de doua ori deputat si este numit ministru in guvernul de coalitie condus de Constantinos Mitsotakis. Lupta pentru ameliorarea relatiilor greco-turce. In 2003, este acuzat de antisemitism, datorita unor declaratii prin care-i facea pe evrei aroganti si agresivi, sustinad ca ei ar fi samanta raului in lume.

In ziua de 2 septembrie 2021 a murit in casa lui din Atena. Avea 96 de ani.