La 6 iunie 1871 se năstea la Botoșani, Nicu (Nicolae, acest prenume a apărut mai târziu în lucrările savantului, sub care s-a și consacrat) Niculae, nume de botez, Iorga.
Un spirit enciclopedist, istoric de formație, cu studii la Iași, Leiptzig, Berlin, Paris. La Iași a absolvit Universitatea într-un singur an cu diploma ”Magna cum laudae”. Doctoratul îl obține la 23 de ani, odată cu intrarea în Academia Română.
Critic literar, documentarist, dramaturg, poet, memorialist, om politic(parlamentar, ministru, prim ministru). Este și cel mai mare poligraf al românilor: a scris 1 003 volume, 12 755 de articole, 4963 de recenzii în cei 69 de ani de viață.
Câteva dintre publicațiile mai importante: ”Studii și documente cu privire la istoria românilor” - 25 de volume, ”Istoria Imperiului Otoman” - cinci volume, apărută în germană, ”Istoria românilor” - 10 volume.
Ca literat, Iorga a scris poezii și drame cu conținut istoric : ”Învierea lui Ștefan cel Mare”, ”Tudor Vladimirescu”, ”Sfântul Francisc din Asisi”, volume memorialistice ”Oameni care au fost”, ”O viață de om, așa cum a fost”.
Ca istoric literar a publicat ”Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea”, ”Istoria literaturii religioase”, ”Istoria literaturii românești contemporane”.
Activitatea politică a început-o de tânăr ca și co-fondator al Partidului Naționalist Democratic, opțiunea sa fiind bazată pe solidaritate națională. Ministru de interne, prim ministru între 1931 - 1932, consilier regal, parlamentar, funcții politice în care însă nu a excelat ca politician, ci ca om de știință, savant.
Nicolae Iorga rămâne una dintre personalitățile marcante ale culturii noastre naționale. Din nefericire a sfârșit tragic într-o societate puțin înțelegătoare cu respectul și valoarea cuvenite
Nicolae Iorga s-a bucurat în străinătate de mare popularitate fiind omagiat de zeci de universitați din Europa cu titlul de ”doctor honoris causa”, însă a putut să și înființeze lăcașe de cultură românească : Școala română din Paris, Academia Română de la Roma, iar în țară : Institutul de Studii Est Europene, Institutul de istorie Universală, Universitatea populară de la Vălenii de Munte.
