Nicu Stan

Nicu Stan, care s-a născut la data de 25.11.1931, în Constanța, România, și care a decedat la data de 24.08.1990, la Iași, România, a fost operator, director de imagine de film, scenarist și regizor de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale din București în 1955, debutând încă din ultimul an ca student pe post de cameraman și asistent de operator la scurtmetrajul Și Ilie face sport (1955). Apoi, a colaborat la realizarea a două lungmetraje: Alarmă în munți (1955), Pasărea furtunii (1957). A continuat cu Dincolo de brazi (1958), Melodii, melodii (1958), cu scurtmetrajele Într-o dimineață (1958), Toamna se numără...(1961). A regizat apoi câteva scurtmetraje documentare (Covoare orientale, Confex și Nu, nu e miraj) și a fost asistent de operator la lungmetraje de ficțiune, debutând ca director de imagine în filmul Partea ta de vină (1962), regizat de Mircea Mureșan. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești, precum: Răscoala (1966), Vremea zăpezilor (1966), Diminețile unui băiat cuminte (1967), Maiorul și moartea (1967), Columna (1968), Apoi s-a născut legenda (1969), Baltagul (1969), Doi bărbați pentru o moarte (1971), Puterea și adevărul (1972, a obținut Marele Premiu al Asociației Cineaștilor din România în 1972, Nicu Stan fiind menționat de juriu printre cei care au contribuit la realizarea lui), Pădurea pierdută (1972), Zestrea (1973), Conspirația (1973), Departe de Tipperay (1973), Capcana (1974), Trei scrisori secrete (1974), Actorul și sălbaticii (1975), Toate pânzele sus ! (serial de televiziune, 1977), Trepte pe cer (1978), Înainte de tăcere (1978), Clipa (1979), Casa dintre câmpuri (1980), Mireasa din tren (1980), Punga cu libelule (1981), Dragostea și revoluția (1983). În anii 1980, urmând exemplul altor operatori, Nicu Stan a regizat patru filme de lungmetraj: Un echipaj pentru Singapore (1982), Vreau să știu de ce am aripi (1984), Acasă (1985), Furtună în Pacific (1986, a fost și scenarist împreună cu scriitorul constănțean Constantin Novac), Cale liberă (1987), Hanul dintre dealuri (1988), Moartea unui artist (1989). Și-a continuat, în paralel, și meseria de director de imagine. Pentru activitatea sa în domeniul cinematografic, operatorul și directorul de imagine Nicu Stan a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Premiul pentru imagine (1973) pentru filmele Zestrea, Conspirația, Departe de Tipperary; Premiul pentru imagine (1977) pentru serialul Toate pânzele sus; Premiul pentru imagine (1978) pentru filmul Înainte de tăcere; Premiul pentru întreaga activitate - In memoriam (1992).