Născut pe 8 februarie 1949 la Montreuil, Niels Arestrup a urmat, după obținerea diplomei de bacalaureat, cursul de teatru al Taniei Balachova, din anul 1969 până în 1971.Blond, impetuos deja, el și-a făcut debutul în film în 1973, anul în care Voutsinas Andreas l-a alăturat trupei sale.Alternând între film și teatru, el apare pe marele ecran cu roluri în filme ale unor artiști exigenți: Claude Lelouch, care îl distribuie în „Si c'était à refaire”, Yves Boisset (rolul fotografului din „La femme-flic”) și Daniel Duval (polițist), ajutându-l să se facă cunoscut unui public mai larg.
Niels Arestrup este (foarte) renumit datorită unui clip publicitar pentru Roquefort în care a apărut, așezat la o masă, jumătate om, jumătate-capră.Este ales pentru a da replica pe scenă actriței Isabelle Adjani în 1984 în "Miss Julie".Deși are o carieră consecventă în film și televiziune, este actor de teatru, regizor și profesor de artă dramatică, iar între 1990 și1993 preia conducerea la Théâtre de la Renaissance din Paris.Multele sale roluri în teatru includ reluarea rolului lui Richard Burton în „Qui a peur de Viriginia Woolf”, pus în scenă de John Berry în 1996 și „Fernando Krapp m'a écrit cette lettre”, de Tankred Dorst, pus în scenă de Bernard Murat în 2001.
Talentul său s-a exprimat și în cinema, când la începutul anilor 90 interpretează rolul unui dirijor al „Tannhäuser” de Wagner în „Meeting Venus” (probabil rolul său cel mai faimos), apoi tatăl violent și alcoolic, un specialist în auto-distrugere, în „Délit mineur”(1994) și din nou un alcoolic, dar de această dată violoncelist în „Lepique-nique de Lulu Kreutz” (2000). În cele din urmă, el rămâne un alcoolic, dar devine director în „Parlez-moi d'amour” (2002), primul film regizat de Sophie Marceau. Niels Arestrup și-a publicat autobiografia,„Tous mes incendies”,la Editura Plon (2001).
