George Orson Welles s-a nascut in Kenosha, Wisconsin, SUA, pe 6 Mai 1915. Tatal sau a fost inventator, iar mama sa a fost o frumoasa pianista. Ca si copil, Orson Welles a fost foarte talentat la pian, desen, pictura, fiind interesat si de magie. Tanarul Orson a crescut intr-o ambianta de cultura si rafinament cu o usoara tusa de excentricitate. Efectele s-au vazut: el fiind un copil extrem de precoce. Astfel, el stia sa citeasca de la varsta de doi ani, incepe sa invete pianul de la trei ani si realizeaza propria sa adaptare a lui Shakespeare la sapte ani. De aceea ziarul local ii va dedica un aricol intitulat "Desenator, actor, poet si nu are decat zece ani". Aptitudinile sale in ceea ce priveste lumea spectacolului nu se opresc aici. Este in aceeasi masura si scenograf, decorator si mai cu seama actor. La zece ani interpreta Peter Rabbit la Marshall Field, Chicago.
La 11 ani facea analiaza operei lui Nietzsche. Bucuriile se termina cand, la cinsprezece ani, ramane orfan si este luat de crescut de un prieten al parintilor lui, de doctorul Bernstein. In 1930, castiga un premiu pentru punerea in scena a piesei Iulius Cezar, de Shakespeare. Dupa ce si-a pierdut ambii parinti (mama la 7 ani, tatal la 15 ani), a devenit protejatul Dr. Maurice Bernstein si a absolvit Scola Todd in Woodstock, Illinois. A refuzat sa mearga la colegiu preferind un tur al Irlandei, ale carei peisaje le-a schitat in desene.
Parcurge toata tara si se intoace in Dublin, la Gate Theatre, la varsta de saisprezece ani. Directorul este uimit de tanarul cu asa voce calda si grava ,care pare mai matur decat il arata chipul . Si-a aprofundat experienta scenica "am inceput cu rolurile principale, ca vedeta, rolurile secundare au venit mai tarziu". Pleaca apoi la Sevilia in sudul Spaniei scrie romane politiste care ii ocupa doua zile pe saptamana si ii aduc trei sute de dolari cu care traieste regeste in carierul Triana. Tot inaceasta perioada prinde gustul pentru corida.
Are un moment in care vrea sa se faca toreador, dar renunta si ramane la scris. Dupa aceasta experienta se reintoarce in SUA in 1933. Acum este un tanar cu o solida cultura literara si teatrala , un foarte bun “monteur “ de teatru si demonstreaza reale aptitudini de prestidigitator. In anul 1934 lucreaza la Todd School de Woodstock, in Illinois. O cunoaste pe Virginia Nicholson, actrita de 18 ani, pe care cateva luni mai tarziu o ia de nevasta. In 1939 au o fata. Incepe sa se faca cunoscut pe Broadway. John Houseman il solicita ca sa lucreze cu el la Federal Theatre. Paralel cu activitatea sa din teatre, debuteaza la radio unde vocea sa calda si grava este foarte pretuita.
A incercat fara succes sa interpreteze roluri pe scene din Londra si Broadway, apoi a calatorit in Maroc si Spania. Debutul l-a avut in in 1934 in rolul Tybalt. In acelasi an s-a casatorit, si-a regizat primul scurtmetraj si a aparut si la radio. Impreuna cu John Houseman a fondat studioul Mercury, unde avea sa devina faimos pentru lansarea in eter a unei versiuni proprii a ”Razboiului Lumilor”, intervenind intr-o emisiunea radiofonica cu asa zise stiri despre o invazie extraterestra, stiri care au dus la o isterie in masa in America.
Primul film major in care avea sa fie vazut de catre public a fost Cetateanul Kane (1941), un esec din punct de vedere comercial, dar bine primit de critica. In 1948 in urma esecurilor din cinematografie, avea sa se exileze in Europa. A avut numeroase proiecte nefinalizate din cauza divergentelor cu studiourile sau a problemelor financiare. A fost gazda si narator al unor studiori din Marea Britanie si S.U.A., fiind unanim recunoscut pentru timbrul vocal deosebit.
In ciuda unor filme nereusite, primeste o serie de premii cum ar fi premiul D.W.Griffith in 1984. A fost casatorit de trei ori. Cu Virginia Nicholson (1934 - 1940), Rita Hayworth (1943 - 1948) si Paola Mori (1955 - 1985). A avut 3 copii, cite unul de la fiecare sotie. S-a stins din viata in Hollywod, California, S.U.A. in urma unui atac de cord.
Desi filmografia sa numara doar 15 filme , a exercitat o influenta incontestabila asupra multor regizori cum ar fi : Stanley Kubrick sau Francis Ford Coppola (care-l considera idolul sau). A fost un artist precoce dovedind o afinitate fata de opera lui Shakespeare, la fel ca si pentru cea a lui Montaigne, si si-a lasat amprenta sa de neuitat asupra istoriei radio-ului.
Face senzatie cu o punere in scena a unei adaptari originale a piesei Macbeth de Shakespeare, dar transpune povestea din Scotia friguroasa si umeda, in Haiti avand in distributie doar actori negri. Povestea se desfasoara in epoca imparatului negru Jean-Christophe, iar vrajitoarele devin vrajitoare woodoo. Pune in scena si Faust de Marlowe. Houseman si Welles doreau punerea in scena a unei satire asupra vietii politice americane, sub forma de opera, pe care s-o intituleze The craddle will rock. Insa numerosii opozanti politici, dar si dusmanii lui Federal Theatre, au facut presiuni la Washington, si a fost ordonata inchiderea teatrului Houseman si Welles au refuzat sa se supuna, asa ca si-au jucat opera in strada, in fata a doua mii de spectatori.
Pune bazele, tot impreuna cu John Houseman, unui teatru denumit Mercury Theatre, in 1938; teatrul era “specializat “ in Shakespeare. In acelasi an , la radio CBS se angajeaza impreuna cu trupa teatrului Mercury, sa adapteze raiofonic diverse texte literare Emisiunea se numea «Mercury Theatre on the air» si transmitea adaptari radiofonice dupa diverse piese ale dramaturgilor englezi , precum si adaptari dupa diverse romane, cum a fost Splendoarea Amberson-ilor (care va fi si cel de-al doilea lung metraj al sau ). Experienta a durat 21 de luni cu un punct culminant in 30 octombrie 1938. In acea zi pe CBS, emisiunea Mercury Theatre on the air prezenta o adaptare dupa " Razboiul lumilor " de HG Wells, in care un fals prezentator al postului CBS anunta sosirea martienilor pe pamant.
In 1938, radio-ul era un nou mod mod de comunicare media asa incat foarte multa lume il asculta. Aceasta adaptare a avut inca un milion de ascultatori fata de cele sase milioane care se estimau ca asculta cu regularitate aceasta emisiune. Ascultatorii au aflat ca SUA era tinta atacului lansat de extraterestrii veniti de pe planeta Marte si erau indemnati imperios sa fuga. S-a iscat un adevarat haos in tot New-York-ul. Chiar si trupele americane masate in port, dar aflate in permisie, au fost rechemate sa apere patria.
Trebuie insa subliniate circumstantele care au dus la aceasta stare. Orson Welles prezentase pana atunci mai multe opere clasice printre care: Insula comorilor de Robert Louis Stevenson, Jane Eyre de Charlotte Brontë, Iulius Cezar de Shakespeare si Ocolul pamantului in optzeci de zile de Jules Verne. El insa dorea sa adapteze o bucata literara din genul science-fiction si a propus celor de la radio "Norul purpuriu" de Shiel, "Lumea pierduta" de Arthur Conan Doyle, inainte sa-si opreasca alegera asupra "Razboiul- ui lumilor" de HG Wells. In fata refuzului celor dela CBS de a adapta romanul lui Wells, care-l gaseau prea "usor", Orson se apuca sa faca singur adaptarea. Toata ziua de 29 octombrie, Welles o petrece rescriind textul si repetand, dar rezultatul i se pare unul mediocru, asa ca–si petrece si toata noaptea sa retranscrie si sa actualizeze. Pentru a-i da cat mai multa veridicitate se hotaraste sa foloseasca persoana intai, pentru a le da ascultatorilor impresia ca traiesc evenimentele "in direct". Dupa inceputul emisiunii Orson Welles precizeaza, ca de fiecare data, ca este vorba de adaptarea unei opere literare. Cu toate astea ascultatorii incep sa creada ca este real atacul martienilor asupra tarii lor. André Bazin, in studiul sau despre Welles, reaminteste ca Ministerul de Interne si insusi presedintele SUA au facut la randul lor comunicate dramatice, amplificand ceea ce el a denumit « un fenomen extraordinar de schizofrenie colectiva ».
Consecintele au fost multiple, sectiile de politie sunt sufocate de apeluri de la oameni care pretindeau ca i-au zarit pe martieni. Panica nu a fost relatata decat a doua zi si pe intreg parcursul unei saptamani, in presa. Cota lui Welles sare in aer, iar Hollywood-ul ii propune sa realizeze trei filme fara nicio opreliste. Citizen Kane va fi primul si ultimul din cele trei.
La RKO trebuia Welles sa lucreze. Studioul i-a dat o deplina libertate artistica: era realizatorul, actorul, scenaristul propriului sau film. Nimeni, niciodata pana atunci nu a avut atata libertate pentru primul sau film. Welles, impreuna cu Herman Mankiewicz, fratele cineastului Joseph L. Mankiewicz, au scris scenariul filmului Citizen Kane, plecand de la viata magnatului de presa William Randolph Hearst. Toata trupa de la Mercury era prezenta. Cineastul obtinuse controlul complet si vroia sa pastreze secretul asupra subiectului. Dar producatorii nu au putut rezista, asa ca au venit inopinat pe platou. Filmarea a durat de pe 30 iulie 1940 si s-a terminat pe 23 octombrie a aceluiasi an. Odata terminat si montajul, Orson Welles a participat la numeroase manifestari promotionale unde nu s-a vorbit decat de paralela dintre personajul Charles Foster Kane si William Randolph Hearst, iar reactia celui din urma a fost o campanie de denigrare in ziarele sale . Risposta lui Welles, a fost declaratia potrivit careia daca nu se inceteaza cu aceasta denigrare , urmatorul sau film va fi chiar biografia lui William Randolph Hearst. Lucrurile ajunsesera pana acolo incat conducerea de la RKO, a hotarat arderea negativului acestui film. Welles, simtindu-se tradat rupe contractul dintre compania Mercury Theatre si studiou, precum si dintre el insusi si studiou. Starea sanatatii sale s-a agravat in asa hal incat doctorii, dupa o criza nervoasa, i-au recomandat repaos intr-o clinica din Palm Spring. Cu toata campania negativa pe care i-a facut-o Hearst, filmul are premiera pe 1 mai 1941. Succesul de critica este unanim, filmul lui Welles este o revolutie in tehnica cinematografica, in structura dialogurilor, a montajului, a decorurilor, a machiajului, a miscarii camerei si impactul imaginii asupra filmului in general.
Dar publicul nu-l intelege asa ca succesul de public se lasa asteptat . Pentru cel de-al doilea film Splendoarea Amberson-ilor (The Magnificent Ambersons), Welles s-a bazat pe povestirea The magnificent Ambersons de Booth Tarkington (Premiul Pulitzer in 1919). Filmul reflecta viata unei familii nord americane la inceputul secolului XX. Studioul insa va reconsidera contractul si-i micsoreaza aria de manevra, astfel ca montajul a fost alterat de studio, iar Welles va spune mai tarziu ca RKO i-a ruinat opera. Cu toate acestea inca o data geniul cineastului inunda filmul, dar publicul din nou nu este cu el.
Dupa doua esecuri financiare, Welles devine suspect in ochii studioului In criza financiara, este nevoit sa joace in diverse filme pentru a-si sustine material proiectele. Se casatoreste pe 7 septembrie 1943 cu Rita Hayworth.
Norocul ii surade cu The Stranger. Producatorul filmului ii propune sa realizeze filmul cu conditia de a lua scenariul lui John Huston asa cum este fara sa-l modifice. Accepta insa face o punere in scena neasteptata si termina cu zece zile avans. In acelasi an, Charlie Chaplin face Monsieur Verdoux, dupa o idee a lui Orson Welles, asa ca va face aceasta mentiune pe generic. Welles ii propune lui Chaplin sa joace rolul principal in filmul "Afacerea Landru". Dupa citirea scenariului, Chaplin il rescrie dupa dorinta lui.
In acelasi an realizeaza Doamna din Shanghai, cu Rita Hayworth, cu care este in proces de divort. Intrucat personajul intruchipeaza blonda platinata, cinica si rece, simbol al glamour-ului hollywoodian, face studiourile Columbia sa prefere intarzierea premierii acestui film in favoarea altuia, Gilda, tot cu Rita Hayworth ca vedeta.
In 1948, un mic studio independent specializat in western, accepta sa finanteze urmatorul film, Macbeth. Welles va disimula saracia decorurilor printr-o lumina artificiala. Rezultatul? O unda de straniu si mister, reconstituind foarte bine admosfera Shakespeareiana. O noua lovitura de maestru, termina filmul in 21 de zile.
In dizgratia producatorilor americani, Welles va trebui sa joace numeroase roluri pentru a-si finanta noul sau proiect : Othello. Va petrece patru ani pentru turnarea acestui film, utilizand numeroase decoruri (Venetia , Roma , precum si numeroase locuri din Italia si Maroc). Filmul a fost intrerupt de nenumarate ori din cauza crizei financiare. Inca o data reusita artistica e totala: filmul este premiat la Festivalul de la Cannes.
In 1963, semneaza Procesul dupa Kafka. Film barcoc si destabilizant .Trei ani mai tarziu pune pe panza Falstaff, care este o refacere a mai multor tragedii ale lui Shakespeare. Orson Welles il joaca pe John Falstaff, iar pasiunea sa devoratoare pentru dramaturgii englezi se manifesta in toata pletitudinea sa in film. Va considera ca este cea mai mare reusita a sa. "Cel mai bun film al meu ramane Falstaff, dupa care imediat The Magnificent Ambersons. Falstaff este o completare, venita dupa patruzeci de ani, de ceea ce Citizen Kane insemna, inceputul vietii mele". Urmatorul sau film, F for Fake este o reflexie asupra cinematografului, arta iluziei, ce se foloseste de diverse tehnici pentru a o pune in practica. Ultima sa «munca» este Filming Othello, realizata pentru televiziune, dar beneficiind de o distributie de exceptie.
In 1982 prezideaza ceremonia premiilor César. Actor shakespearian genial si inspirat, scenarist incisiv, Orson Welles a facut o analiza critica, lucida si vizionara asupra lumii spectacolului si mediei. Analiza sa asupra puterii in media, facuta in filmul sau Citizen Kane, nu si-a stirbit cu nimic autenticitatea. Pericolele care se produc in numele progresului si a stiintei, cristalizate in accidentul lui George Amberson, in al doilea film al sau, sunt inca de actualitate. Cariera sa nu a fost un fluviu lung si linistit, a fost obligat sa se bata pentru fiecare proiect pe care l-a pus in opera, indiferent daca era vorba de teatru sau cinema. Pasiunea sa pentru marii dramaturgi englezi nu se opreste la teatru sau cinema. A realizat numeroase adaptari radiofonice care vor aparea pe discuri.
A colaborat cu grupul de heavy-metal Manowar imprumutand vocea sa pentru narare in Dark Avenger et Defender. Orson Welles idolariza dramaturgia engleza si nu obosea sa repete ca Shakespeare este cel mai mare poet al tuturor timpurilor. Consacrarea sa in acest domeniu a avut loc in anii '50, la catva timp dupa ce a terminat adaptarea sa cinematografica a lui Othello. Gratie ajutorului dat de actorul Laurence Olivier, a putut monta piesa pe scena lui Saint James Theatre, considerat templul teatrului elizabethan. Triumful a fost total.
In 1956 la New-York, a pus in scena regele Lear, la teatrul City Center, tot cu acelasi succes. In cinema influenta lui Shakespeare se manifesta si aici: Citizen Kane este un rege al presei care incearcasa-si extinda imperiul, in ciuda mai multor esecuri sentimentale, relationale si profesionale care-l vor duce la singuratate si la moarte.
Orson Welles a fost răsplătit cu două stele: una pentru activitatea din radio, aflată în partea de sud, aria 6500, pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood și alta pentru film, situată în partea de est, aria 1600, pe Vine Street.
