Originar din Deta (judeţul Timiş), Paul Petrovici a fost, timp de peste două decenii, angajat al regizorului Sergiu Nicolaescu, pentru a avea grijă de casa acestuia de la 2 Mai.
Casa din piatră albă, cu obloane din lemn şi felinare, este ridicată chiar pe faleza mării. Vecinătatea o împarte cu vilele altor artişti: Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Vladimir Găitan.
Petrovici locuieşte într-o cămăruţă din spatele vilei. Fostul cascador este bănăţean şi l-a cunoscut pe Nicolaescu la Timişoara, în anii tinereţii. Pasiunea pentru cai avea să-i aducă împreună, regizorul ţinând foarte mult la prietenul său împătimit de călărie.
Paul Petrovici a figurat în distribuţia multor filme ale lui Nicolaescu. Verile şi le petreceau la mare, acolo unde regizorul găsea mereu câte ceva de filmat. Cascadorul a rămas la Constanţa, unde şi-a deschis un atelier de reparat brichete în Piaţa Griviţei.
Când şi-a construit vila de la 2 Mai, Nicolaescu i-a făcut o propunere de nerefuzat: să rămână la mare, să aibă grijă de casa la ridicarea căreia a pus umărul. Cascadorul a acceptat fără să stea pe gânduri. Şi-a făcut propriul locşor în spatele casei regizorului.
A mai vrut să plece pe parcurs, dar prietenul său l-a întors din drum. Avea nevoie de o amiciţie sinceră, cu un om dezinteresat.
Pictor amator, Petrovici l-a încurajat pe Nicolaescu să picteze pentru că regizorul chiar avea talent. „Era dezamăgit de politică. Şi-a făcut autoportretul, e foarte reuşit. L-a păstrat aici, în vilă. Aici îi plăcea lui să se retragă. Era sătul de gălăgie, voia linişte, voia să se bucure de mare“, relatează Petrovici.
Printre puţinii oaspeţi invitaţi la casa de vacanţă s-au numărat regizorii Mircea Veroiu şi Dan Piţa, actriţa Ioana Pavelescu şi soţul, iar cel mai apropiat îi era Vladimir Găitan, de a cărui fetiţă Gloria, devenită şi ea actriţă, Sergiu avea mare drag. „O ridica într-o singură mână şi o ţinea aşa, sus. O îndrăgea foarte tare“, îşi aminteşte Petrovici.
Ultima dată s-au văzut chiar înainte de Crăciun. Regizorul a venit la 2 Mai, adus de socrul său, mai tânăr decât el cu 10 ani. Socrul era înarmat, spunând că vrea să-l păzească pe Nicolaescu. Au venit la casă vrând să facă o modificare a centralei termice, să aibă mai multă căldură iarna.
Apoi s-a întâmplat accidentul. „N-am mai apucat să vorbesc cu Sergiu. Am ţinut legătura doar cu sora lui, Iolanda. Locuiesc toţi în casa din Zambaccian, cu socrii la parter. Acum, vorba lui, e prea târziu“, regretă Petrovici.
Fostul cascador lăcrimează când se gândeşte la anii trecuţi. Este văduv, băiatul i-a plecat de mult în Canada. Acum l-a părăsit şi Sergiu. De viitorul lui la casa din 2 Mai nu mai este sigur. Cu tânăra soţie a regizorului, Dana, nu s-a înţeles niciodată. Nu i-a plăcut nici cum a intrat în viaţa lui, nici cum se purta. „I-am spus de multe ori lui Sergiu ce nu-mi convenea. Îmi zicea doar atât: «Acum e prea târziu»“.
Petrovici nu va merge să-şi petreacă prietenul de-o viaţă pe ultimul drum. Va rămâne în casa de pe malul mării, cu caii pe care îi creşte prin curţile părăsite din jur.
Casa din piatră albă, cu obloane din lemn şi felinare, este ridicată chiar pe faleza mării. Vecinătatea o împarte cu vilele altor artişti: Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Vladimir Găitan.
Petrovici locuieşte într-o cămăruţă din spatele vilei. Fostul cascador este bănăţean şi l-a cunoscut pe Nicolaescu la Timişoara, în anii tinereţii. Pasiunea pentru cai avea să-i aducă împreună, regizorul ţinând foarte mult la prietenul său împătimit de călărie.
Paul Petrovici a figurat în distribuţia multor filme ale lui Nicolaescu. Verile şi le petreceau la mare, acolo unde regizorul găsea mereu câte ceva de filmat. Cascadorul a rămas la Constanţa, unde şi-a deschis un atelier de reparat brichete în Piaţa Griviţei.
Când şi-a construit vila de la 2 Mai, Nicolaescu i-a făcut o propunere de nerefuzat: să rămână la mare, să aibă grijă de casa la ridicarea căreia a pus umărul. Cascadorul a acceptat fără să stea pe gânduri. Şi-a făcut propriul locşor în spatele casei regizorului.
A mai vrut să plece pe parcurs, dar prietenul său l-a întors din drum. Avea nevoie de o amiciţie sinceră, cu un om dezinteresat.
Pictor amator, Petrovici l-a încurajat pe Nicolaescu să picteze pentru că regizorul chiar avea talent. „Era dezamăgit de politică. Şi-a făcut autoportretul, e foarte reuşit. L-a păstrat aici, în vilă. Aici îi plăcea lui să se retragă. Era sătul de gălăgie, voia linişte, voia să se bucure de mare“, relatează Petrovici.
Printre puţinii oaspeţi invitaţi la casa de vacanţă s-au numărat regizorii Mircea Veroiu şi Dan Piţa, actriţa Ioana Pavelescu şi soţul, iar cel mai apropiat îi era Vladimir Găitan, de a cărui fetiţă Gloria, devenită şi ea actriţă, Sergiu avea mare drag. „O ridica într-o singură mână şi o ţinea aşa, sus. O îndrăgea foarte tare“, îşi aminteşte Petrovici.
Ultima dată s-au văzut chiar înainte de Crăciun. Regizorul a venit la 2 Mai, adus de socrul său, mai tânăr decât el cu 10 ani. Socrul era înarmat, spunând că vrea să-l păzească pe Nicolaescu. Au venit la casă vrând să facă o modificare a centralei termice, să aibă mai multă căldură iarna.
Apoi s-a întâmplat accidentul. „N-am mai apucat să vorbesc cu Sergiu. Am ţinut legătura doar cu sora lui, Iolanda. Locuiesc toţi în casa din Zambaccian, cu socrii la parter. Acum, vorba lui, e prea târziu“, regretă Petrovici.
Fostul cascador lăcrimează când se gândeşte la anii trecuţi. Este văduv, băiatul i-a plecat de mult în Canada. Acum l-a părăsit şi Sergiu. De viitorul lui la casa din 2 Mai nu mai este sigur. Cu tânăra soţie a regizorului, Dana, nu s-a înţeles niciodată. Nu i-a plăcut nici cum a intrat în viaţa lui, nici cum se purta. „I-am spus de multe ori lui Sergiu ce nu-mi convenea. Îmi zicea doar atât: «Acum e prea târziu»“.
Petrovici nu va merge să-şi petreacă prietenul de-o viaţă pe ultimul drum. Va rămâne în casa de pe malul mării, cu caii pe care îi creşte prin curţile părăsite din jur.