Paul Simon

Paul Simon, pe numele complet Paul Frederic Simon, s-a născut la data de 13.10.1941, în Newark, New Jersey, SUA. A absolvit în 1958 Liceul Forest Hills din Forest Hills, Queens, New York. A absolvit Colegiul Queens al Universității din New York (CUNY). Paul Simon este unul dintre cei mai mari cântăreți / compozitori din istoria muzicii americane. În 1957, el și amicul de la liceu, Art Garfunkel, au scris și au înregistrat single-ul „Hey Schoolgirl”, sub numele „Tom și Jerry”. După unele eșecuri, s-au despărțit. Simon a scris și a înregistrat în continuare muzică ca „Tico și Triumfurile” și „Jerry Landis”. A studiat la Queens College și a obținut un BA în limba engleză. De asemenea, a studiat Dreptul, dar a renunțat în favoarea unei cariere muzicale din 1964. El și Art s-au reunit ca Simon & Garfunkel și au înregistrat „Wednesday Morning 3 am”. După eșecul comercial al albumului, s-au despărțit din nou. A lansat single-uri non-charting folosind numele „True Taylor” (în 1958) și „Paul Kane” (în 1963). De asemenea, a scris melodii pentru alți artiști sub numele „Jerry Landis” și a lansat câteva single-uri folosind acest nume. Ulterior a folosit numele „Tico” și a avut câteva single-uri minore de succes ca „Tico & The Triumphs”. Simon a părăsit America pentru a merge în Anglia, unde a cântat folk și a făcut un album solo. Întors în America, producătorul primului lor album, Tom Wilson, a dublat basul, chitara electrică și tobe la piesa complet acustică, „Sound of Silence”, care i-a propulsat în scena folk-rock. Simon & Garfunkel s-au întors și, în 1966, au avut popularitate cu albumul „The Sound of Silence”, care conține piese, precum: „I am a Rock”, „Richard Cory” și „Kathy’s Song”. Următorul lor album, „Parsley, Sage, Rosemary and Thyme”, avea piese, precum: „Homeward Bound” „The 59th Bridge Song (Feelin 'Groovy)”. În 1967, regizorul Mike Nichols i-a cerut lui Simon să compună muzica pentru viitorul său film, The Graduate (1967). Următorul lor album, „Bookends”, care este considerat unul dintre cele mai mari albume din anii șaizeci, conținea melodii, precum: „Mrs. Robinson” din The Graduate (1967), „Hazy Shade of Winter”, „At The Zoo”, „ America". Ultimul lor album, „Bridge Over Troubled Water”, conținea melodii, precum piesa de titlu, „The Boxer”, „Cecilia”. În anii șaptezeci, Simon a lansat ca și cântăreț / compozitor albume, ca: "Paul Simon, Still Crazy After All These Years","Hearts and Bones","Graceland", "Songs from the Capeman". În afară de muzică, el a scris și a jucat în film, One-Trick Pony (1980) și s-a reunit cu prietenul său, Art Garfunkel, în 1981, pentru a susține un concert în Central Park. În plan personal, el a fost căsătorit cu Peggy Harper, din 1970 până în 1975; au divorțat; au un copil, un fiu, Harper Simon (născut pe 7 septembrie 1972); cu actrița Carrie Fisher (fiica lui Eddie Fisher și Debbie Reynolds), din 1983 până în 1984; au divorțat. După despărțirea de ea, a fost deprimat timp de doi ani. În 1985, albumul său de revenire, "Graceland", a inclus melodii despre ea. Chiar și după divorțul lor, au continuat să se întâlnească încă opt ani înainte de a se despărți definitiv în 1991. Cu Edie Brickell este căsătorit din 1992 și în prezent; au trei copii: fiul, Adrian Edward Simon (născut în decembrie 1992), fiica, Lulu Simon (născută în aprilie 1995) și fiul, Gabriel Elijah Simon (născut în mai 1998). În general consideră că munca sa solo, în special albumele „Graceland” (1986) și „Ritmul sfinților” (1990), este superioară lucrării sale cu Simon & Garfunkel. A lucrat de mai multe ori cu prietenul lui, actorul Chevy Chase. Au lucrat împreună la Saturday Night Live (1975). Chase a apărut în The Paul Simon Special (1977) și în videoclipurile muzicale ale lui Simon „You Can Call Me Al” și (alături de Steve Martin) „Proof”. A fost desemnat ca beneficiar al Centrului Kennedy pentru 2002, în locul lui Paul McCartney, care acceptase inițial premiul, dar mai târziu s-a retras din cauza unui „conflict personal de programare” - nunta nepoatei sale. Simon a fost ales în Rock and Roll Hall of Fame (ca membru al trupei Simon & Garfunkel) în 1990 și a intrat în Rock and Roll Hall of Fame în 2001 (ca artist solo). Este membru pe viață al frăției Alpha Epsilon Pi. Nu a vrut să se întoarcă în SUA din Anglia, unde se bucura de succes cu albumul său solo acolo, dar Columbia Records a invocat scrisoarea contractului de înregistrare al său și al lui Art Garfunkel, obligându-l să revină. Albumul său din Marea Britanie a fost reeditat abia în 2004. Este stângaci, dar cântă la dreapta. Este un prieten de multă vreme al colegului newyorkez Lorne Michaels, ceea ce a dus la apariția lui Simon și / sau a pieselor sale în numeroase producții Michaels, inclusiv Saturday Night Live (1975) (mai multe apariții atât ca gazdă, cât și ca invitat muzical); The Rutles: All You Need Is Cash (1978) (scurtă apariție); și Coneheads (1993) (piesa „Kodachrome”). Michaels a produs, de asemenea, mai multe dintre specialele lui Simon, inclusiv: The Paul Simon Special (1977); Concertul din Central Park (1982), American Masters: Paul Simon, născut la momentul potrivit (1993). A primit primul premiul Gershwin pentru muzică folk în 2007 la Biblioteca Congresului. Recunoaște că este o persoană extrem de competitivă, ceea ce i-a colorat relația cu Bob Dylan. El a fost comparat în mod regulat (uneori nefavorabil) cu Dylan în anii 1960 și a răspuns disprețuindu-l în presă și chiar difuzând o melodie destul de explicită a lui Dylan "A Simple Desultory Philippic (sau How I Was Robert McNamara in Submission)". De atunci a fost mai prietenos cu Dylan, ba chiar a plecat în turneu cu el o dată. El și prietenul lui, Peter Gabriel, au fost recunoscuți de critici pentru eforturile depuse în anii 1980 de a-și folosi popularitatea pentru a aduce „muzica mondială” unui public mult mai mare din Occident. Simon a acoperit piesa lui Gabriel „Biko” - despre un activist negru ucis din Africa de Sud - pentru albumul tribut al lui Gabriel „And I'll Scratch Yours”, lansat în 2013. Este menționat în piesa „Haiti” de Caetano Veloso și Gilberto Gil.