Peter Ustinov se autodescrie in orice ocazie ca un "european practicant", dar el este exemplul viu de ceea ce inseamna CETATEAN AL LUMII. Fiu al unei familii de origine rusa, germana si franceza a studiat la Westminster School si in 1937 si-a realizat formatiunea dramatica in London Theatre Studio.
Peter Ustinov a luat parte la al soilea razboi mondial ca infirmier intr-un post de ambulanta. Superiorii sai il descriu ca pe un individ cu lipsa de talent si putine calitati pentru o cariera militara.
Inceputul s-a produs intr-o piesa de Federico García Lorca, tradusa in engleza de bunul sau prieten Charles David Ley.
In 1940 incepe o cariera de actor in cinematografie cu o prestatie notabila in Quo Vadis? (1951), Spartacus (1960), Romanoff and Juliet (1961), Topkapi (1964) si Viva Max! (1969).
Jocul sau a fost foarte bine primit de public interpretand personaje dulcegi, lingusitoare si infricodatoare darin acelasi timp si ingenioase si amuzante, acestea dand o nota particuilara dramei, exemplul cel mai elocvent fiind rolul dedectivului Hércules Poirot in nenumaratele versiuni cinematogr afice ale nuvelelor scrise de Agatha Christie.
Regizor al unora dintre filmele ale caror scenarii le-a scris si in care a si jucat, a scris de asemenea si opere teatrale cu un fin umor cosmopolit, ca The Love of Four Colonels (1951), Romanoff and Juliet (1956), The Unknown Soldier and His Wife (1967), Krumnagel (1971) si memoriile sale intitulare Dear Me (1977).
Intre 1992 si 2004 a ocupat postul de Chancellor in renumita universitate britanica Durham. Din 1968 si pana la moartea sa a fost ambasador voluntar al organizatiei pentru protectia copiilor UNICEF. Era un excelent conferentiar. Din 1991 si pana la moartea sa a prezidat Miscarea federalista mondiala.
Volum autobiografic: Dear Me, 1978.
