Philip Seymour Hoffman se naste la 23 iulie 1967 in satul Fairport, statul New York, intr-o familie instarita si orientata cultural mai mult decat media zonei. Tatal, Gordon Hoffman, era agent de vanzari pentru firma Xerox, calatorind foarte mult in timp ce de educatia celor patru copii se ocupa mama, Marilyn-casnica. Cand Philip are noua ani parintii divorteaza insa mama lor se ambitioneaza si mai mult pentru emanciparea copiilor sai.
In copilarie Philip gaseste inspiratie in fratele sau mai mare, Gordon jr, care il invata sa se descurce in orice situatie, dezvoltandu-i simtul practic. Plin de energie, manifesta talent pentru sporturi, preferand tenisul, baschetul si chiar wrestlingul - la care e nevoit sa renunte din cauza unei lovituri in zona gatului.
Hazardul il aduce fata in fata cu actoria. Adolescent fiind, urmareste o fata si ajunge la o auditie unde primeste si un rol in " Aventurile lui Tom Sawyer". E distribuit apoi in piese puse in scena la scoala unde, chiar avand roluri mici, se straduieste sa creeze personaje cat mai credibile. In 1984, la 17 ani, Philip e acceptat la un curs de actorie si primeste un mic rol la teatrul local. In 1985 de inscrie la Scoala de Arte din cadrul Universitatii din New York dar aici e preocupat mai mult de bautura si viata boema, ignorand planurile de viata. In 1989, la terminarea facultatii incepe tratament de dezintoxicare, renuntand definitiv la alcool si este apoi angajat de regizorul Austin Pendleton care il distribuie in piese de teatru clasic. In paralel, isi gaseste mici slujbe (chelner, baby-sitter, casier sau salvamar) pe care le abandoneaza rapid.
In 1991 isi adauga Seymour (numele bunicului) la titulatura si primeste un prim rol de film in serialul TV "Lege si Ordine" si apoi un rol intr-o productie independenta "Triple Bogey on a Par Five Hole". In acelasi an e distribuit in "Parfum de femeie". In 1992 se muta in Los Angeles si aici primeste cateva roluri mici( in "My New Gun" si "Leap of Faith") dar in paralel isi continua pasiunea sa pentru teatru, devenind interesat si de regia pieselor.
Aparitiile sale mici in filme nominalizate la Oscar si premiate ii asigura noi roluri. Anul 1997 inseamna o singura dar remarcabila interpretare - Boogie Nights, urmat in 1998 de o serie de 6 filme de succes. Tot in '98 Hoffman se intoarce in New York si se dedica teatrului facandu-si debutul regizoral cu piesa "In Arabia am fi toti regi". Designerul de costume al acestei piese este Mimi O'Connell cu care Hoffman incepe o relatie si care ii va darui un fiu in 2003- Cooper Alexander. Activitatea sa teatrala ii aduce primele nominalizari la premiul Tony in 2000 si 2003. In 2003 preda un curs de regie la Universitatea Columbia.
In 2006 Hoffman si Mimi O'Connell devin pentru a doua oara parinti- li se naste fiica Tallulah.
Anul 2007 il gaseste jucand si regizand teatru.
Philip Seymour Hoffman a jucat în multe filme și producții teatrale, de la începutul anilor 1990 până la moartea sa, în 2014. Părinții lui au divorțat când el avea nouă ani, iar copiii (el, fratele și cele două surori) au fost crescuți în primul rând de mama lor. Pasiunea din copilărie a lui Hoffman a fost sportul, în special luptele și baseballul, dar la 12 ani, el a fost impresionat de o producție teatrală a lui Arthur Miller, All My Sons. La 14 ani, Hoffman a suferit o accidentare la gât care i-a pus capăt activității sportive și a început să se gândească la actorie. Încurajat de mama lui, s-a alăturat unui club de teatru și, inițial, s-a angajat pentru că a fost atras de un membru de sex feminin. La 17 ani, a fost selectat să participe la Școala de Arte de Vară a Statului New York, în 1984, din Saratoga Springs, unde și-a întâlnit viitorii colaboratori Bennett Miller și Dan Futterman. Între absolvirea Liceului Fairport și începutul programului, și-a continuat pregătirea la programul de vară al Circle in the Square Theatre. Hoffman a avut amintiri pozitive din timpul său la NYU, unde s-a întreținut lucrând ca ușer. Cu prietenii, a co-fondat trupa de actorie Bullstoi Ensemble. A primit o diplomă de teatru în 1989. A studiat actoria la Universitatea din New York, la Tisch School of the Arts. A devenit actor, producător, regizor de teatru, activ din 1991 până în 2014. A fost votat unul dintre cei mai mari 50 de actori din toate timpurile într-un sondaj al cititorilor din 2022 al revistei Empire. A jucat în filme, precum: Law & Order (1991, episodul Violența verii), Triple Bogey on a Par Five Hole (1992), My New Gun, Leap of Faith, Scent of a Woman (1992), Happiness (1998), The Big Lebowski (1998), Magnolia (1999), The Talented Mr. Ripley (1999), Almost Famous (2000), Capote (2005, a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal, Globul de Aur, premiul Screen Actors Guild Award, BAFTA). A mai primit nominalizări la Oscar pentru rolul unui ofițer CIA din Războiul lui Charlie Wilson (2007), pentru rolul unui preot acuzat de pedofilie din Doubt (2008, în plus nominalizat la Globul de Aur, BAFTA, SAG pentru cel mai bun actor în rol secundar), și pentru rolul liderului carismatic al unei mișcări de tip scientologie din The Master (2012). A mai jucat în producții, ca: Joey Breaker, My Boyfriend's Back, Money for Nothing, The Getaway (1994), When a Man Loves a Woman, Nobody's Fool, The Fifteen Minute Hamlet (1995), Hard Eight (1996), Twister (1996), Boogie Nights (1997), Montana (1998), Next Stop Wonderland (1998), Patch Adams (1998), Flawless (1999, a fost recompensat cu prima sa nominalizare la Screen Actors Guild Award), State and Main (2000), Love Liza (2002, cu scenariul fratelui său, Gordy), Punch-Drunk Love (2002), Red Dragon (2002), 25th Hour (2002), Owning Mahowny (2003), Cold Mountain (2003), Along Came Polly (2004), Empire Falls (2005, a primit nominalizare la premiul Primetime Emmy), (The Savages (2007, a primit o nominalizare la Globul de Aur pentru interpretarea sa), Mission: Impossible III (2006), Before the Devil Knows You're Dead (ultimul film al regizorului Sidney Lumet), Synecdoche, New York (2008), The Ides of March (2011, a primit a patra nominalizare la BAFTA), The Master (2012, Hoffman și Phoenix au primit un premiu comun Cupa Volpi la Festivalul de Film de la Veneția pentru interpretările lor, iar Hoffman a fost, de asemenea, nominalizat la Oscar, Globul de Aur, Premiul BAFTA și la Premiul SAG pentru rolul secundar), A Late Quartet (2012), God's Pocket (2013), seria Hunger Games (2013-2015, rolul Plutarch Heavensbee). Filmul Jack Goes Boating (2010) a marcat debutul său ca regizor de film. Hoffman a fost și regizor de teatru. S-a alăturat companiei de teatru off-Broadway LAByrinth în 1995, unde a regizat, produs și a apărut în numeroase producții de scenă. Din martie până în aprilie 1998, Hoffman a avut 30 de apariții pe scenă la New York Theatre Workshop într-o producție a lui Mark Ravenhill, Shopping and Fucking, înfățișând un fost dependent de heroină. În 1999, a primit o nominalizare la Drama Desk Award pentru cel mai bun actor principal din piesa off-Broadway, The Author's Voice. A jucat pe scenă cu Meryl Streep și Natalie Portman în Pescărușul de Cehov. Ca regizor de scenă, Hoffman a primit două nominalizări la Drama Desk Award pentru cel mai bun regizor al unei piese: una pentru Jesus Hopped the A Train, în 2001, și alta pentru Our Lady of 121st Street, în 2003. Reprezentațiile sale în trei piese de pe Broadway, True West (2000), Long Day's Journey into Night (2003) și Death of a Salesman (2012), au primit toate nominalizări la premiile Tony. Pe scenă în 2009, Hoffman l-a jucat pe Iago în producția futuristă Othello. El a lucrat la un episod din serialul pentru copii, Arthur, și a primit o nominalizare la premiul Daytime Emmy pentru cel mai bun interpret într-un program animat. Mai târziu, în cursul anului, a jucat un disc-jocheu american în comedia britanică The Boat That Rocked. El a avut și un rol cameo ca barman în The Invention of Lying. A colaborat cu regizorul Paul Thomas Anderson la cinci dintre filmele sale. În plan personal, 14 ani a fost într-o relație cu designerul de costume Mimi O'Donnell, pe care a cunoscut-o în 1999, când lucrau amândoi la piesa regizată de Hoffman, In Arabia We'd All Be Kings. Ei locuiau în New York City și aveau un fiu, Cooper, și două fiice. În timp ce unele rapoarte au declarat că Hoffman și O'Donnell s-au separat la sfârșitul anului 2013, O'Donnell a spus mai târziu că ea și Hoffman erau amândoi implicați în relația lor, dar el se mutase din reședința lor de mult timp într-un apartament din apropiere pentru a-și proteja copiii de efectele recidivei sale în abuz de substanțe. Într-un interviu din 2006 pentru 60 Minutes, Hoffman a dezvăluit că a făcut abuz de droguri și alcool în timpul petrecut la Universitatea din New York. După absolvirea sa în 1989, a intrat într-un program de reabilitare la 22 de ani și a fost bine 23 de ani. Cu toate acestea, a recidivat în 2012 și a fost la reabilitare pentru droguri timp de aproximativ zece zile în mai 2013. Pe 2 februarie 2014, Hoffman a fost găsit mort în baia apartamentului său din Manhattan de către prietenul său, dramaturgul și scenaristul David Bar Katz. Avea 46 de ani. Deși prietenii au declarat că consumul de droguri al lui Hoffman era sub control în acel moment, detectivii care au percheziționat apartamentul au găsit heroină și medicamente pe bază de rețetă la fața locului și au dezvăluit că avea o seringă în braț. Moartea lui Hoffman a fost declarată oficial ca un accident cauzat de intoxicație acută cu medicamente și droguri: heroină, cocaină, benzodiazepine și amfetamine. O liturghie de înmormântare a avut loc la Biserica Sf. Ignatie Loyola din Manhattan, pe 7 februarie 2014, la care au participat mulți dintre prietenii săi apropiați, inclusiv Amy Adams, Cate Blanchett, Ellen Burstyn, Ethan Hawke, Laura Linney, Julianne Moore, Mike Nichols, Joaquin Phoenix, Chris Rock, Meryl Streep, Marisa Tomei, Michelle Williams. La sfârșitul ceremoniei, Hoffman a fost incinerat, iar cenușa sa a fost dată partenerei și copiilor. El și-a lăsat averea de aproximativ 35 de milioane de dolari lui Mimi O'Donnell în testamentul său din octombrie 2004, având încredere în ea să distribuie bani copiilor lor. Moartea lui Hoffman a fost plânsă de fani și de industria filmului și a fost descrisă de câțiva comentatori drept o pierdere considerabilă pentru profesie. Pe 5 februarie 2014, LAByrinth Theatre Company i-a onorat memoria ținând o priveghere la lumina lumânărilor, iar Broadway și-a redus luminile timp de un minut. La trei săptămâni după moartea lui Hoffman, Katz a înființat Fundația Americană pentru Scriere de teatru în memoria lui Hoffman. Cu banii primiți dintr-un proces pentru calomnie împotriva National Enquirer, care susținea în mod inexact că Hoffman și Katz erau iubiți, fundația acordă un premiu anual de 45.000 de dolari autorului unei piese neproduse. Katz l-a numit „Premiul Necruțător” în onoarea dedicării lui Hoffman față de profesie. Mai târziu, și-a amintit de Hoffman cu o poezie publicată în The Guardian în decembrie 2014. La cea de-a 90-a ediție a Premiilor Oscar, actorul Sam Rockwell a dedicat premiul său Celui mai bun actor în rol secundar, Hoffman. În semn de omagiu, actrița Cate Blanchet a dedicat trofeul BAFTA lui Hoffman când a primit premiul pentru Blue Jasmine, la 16 februarie 2014.
