Nascut la data de 16 august 1934 in Valenciennes (Nordul Frantei), unde Pierre Richard (cu numele sau complet Pierre-Richard Maurice Charles Léopold Defays) isi petrece copilaria si o parte a adolescentei. Dupa BA, tentat de cariera in teatru se instaleaza la Paris, unde urmeaza cursurile de Arta Dramatica la centrul Dullin in grupul lui Jean Vilar.
Debuteaza sub conducerea regizorului Antoine Boursiller, jucand piese de Mrozek. Dar dorinta de a se exprima mai liber il conduce catre cabaret.
In decursul anilor 60 participa la multe emisiuni TV de varietati. Astfel este remarcat de Yves Robert, care ii deschide calea spre cinematografie jucand un taran "dus cu pluta" in Alexandre le bienheureux, apoi urmeaza rolul in La Coqueluche filmul lui Christian Paul Arrighi. Tot Yves Robert il incurajeaza sa scrie pentru cinema, Richard ajungand sa creeze un nou tip de personaj care se impune. Personajele sale din "Distratul" sau "Marele blond cu un pantof rosu" sunt clar inspirate si de propria personalitate de o energie debordanta.
Anii 80 vin cu un nou concept, cel de cuplu de comedianti pe care il formeaza cu Gerard Depardieu. Aceasta colaborare il face pe "distratul" nostru ceva mai sensibil, mai poetic.
Pierre-Richard revine in atentia publicului in 1991 cu Filmul "On peut toujours rever", film pe care il realizeaza, il scrie si in care interpreteaza rolul principal.
Pierre Richard, actor, regizor și scenarist, cunoscut pentru rolurile unui visător stângaci din filme de comedie, considerat de mulți de talia unor artiști precum Louis de Funes și Gerard Depardieu, unul dintre cei mai mari și mai talentați comedianți francezi din ultimii 50 de ani. Este, de asemenea, regizor de film și cântăreț ocazional, activ din 1967. Pierre Richard s-a născut într-o familie burgheză. Este nepotul lui Léopold Defays, care a fost directorul companiei Escaut-et-Meuse. Numele său provine de la numele de scenă al lui Pierre Richard-Willm, care era actorul preferat al mamei sale. Pierre Richard și-a petrecut copilăria și o parte din anii adolescenței în orașul natal, unde a fost elev la Liceul Henri-Wallon. Pleca de la ore pentru a merge la cinema, unde văzându-l pe Danny Kaye în Up in Arms și-a descoperit vocația. Acest lucru a fost primit cu un entuziasm moderat de familia sa, dar el a decis totuși să meargă la Paris pentru a studia arte dramatice la celebra Ecole Charles Dullin. Debuturile sale au fost departe de a fi geniale (voia să joace dramă, ceea ce nu era în natura lui) și a studiat kinetoterapie, dar nu a renunțat la actorie. După o scurtă perioadă ca figurant la Theatre National Populaire al lui Jean Vilar, Pierre Richard și-a început cariera cu Antoine Bourseiller, și, pentru a-și spori veniturile, a creat un duet de comedie cu Victor Lanoux. Au cântat cu mare succes în renumitele schițe de cabaret și music-hall pariziene pe care le scriseseră ei înșiși. Și-a început apoi cariera cinematografică în 1968 în filmul Alexandre le Bienheureux (Alexandru cel foarte fericit), regizat de Yves Robert. În 1970, a regizat primul său film Le Distrait, urmat de Les Malheurs d' Alfred (1972) și Je ne sais rien mais je dirai tout (Nu știu nimic, dar voi spune tot), (1973). A lucrat din nou cu Yves Robert pentru filmul Le Grand Blond avec une chaussure noire (Marele Blond cu un pantof negru), (1973) și continuarea acestuia, Întoarcerea Marelui Blond cu un pantof negru (1974), ambele scrise de Francis Veber, care l-a ales apoi în rolul principal în debutul său regizoral, Le Jouet (Jucăria), (1976). Parteneriatul lor a obținut un succes suplimentar în trei comedii de succes de la începutul anilor 1980, La Chevre (1981), Les Comperes (1983) și Les Fugitifs (1986). Richard a regizat On peut toujours rever (1991) și Droit dans le mur (1997). A avut succes și cu filmul Je suis timide mais je me soigne (Sunt timid, dar mă tratez). A jucat și în filmele: Îmi sare țandăra (1974), Le Jumeau (1984), Voyage au centre de la terre (2001), Zooloo (2005), Șarpele (2006), Regele Guillaume (2009), Cineman (2009), Eroii mei (2012), Pierduți în Paris (2016), Le petit Spirou (2017), Vechi prieteni (2018), La ch'tite famille (2018), Jeanne du Barry (2023), Asterix și Obelix: Regatul de mijloc (2023). Pierre Richard a jucat în toate filmele pe care le-a regizat. Din 1986, Pierre Richard a devenit și om de afaceri și vinificator. El deține Restaurantul Au pied de chameau din Paris și o vie de 50 de hectare, care produce aproximativ 80.000 de sticle de vin roșu și rose pe an, etichetate ca Château Bel Évêque în Gruissan, în departamentul Aude. În plan personal, a fost căsătorit și divorțat de trei ori, are doi fii care sunt și actori și muzicieni: Olivier este membru al grupului „Blues trottoir” și cântă la saxofon, Christophe cântă la contrabas. Nepotul său, Arthur Defays, este model și actor.
