S-a născut în Solingen în 1940. La 14 ani a început studiile la Folkwang Hoschschule sub îndrumarea Prof. Kurt Jooss. A absolvit în 1958. A primit bursă din partea DAAD (Deutschen Akademischen Austauschdienstes) pentru a studia în SUA. A fost studentă la Julliard School of Music din New York și în același timp membră a companiei de dans Paul Sanasardo și Donya Feuer. A dansat la New American Ballet și New York Metropolitan Opera. În 1962 revine în Germania. A dansat în compania de dans Folkwang-Ballett nou înființată de Kurt Jooss iar din 1968 devine și coregrafă în aceeași companie. Un an mai târziu devine directoarea Folkwang-Ballet. Iar în 1973 Pina Bausch devine directorul nou fondatului Tanztheater Wuppertal. În 1982 apare în filmul lui Federico Fellini “E l a nave va.” În 1990 apare “Die Klage der Kaiserin”, filmul realizat de Pina Bausch. În 1997 pune în scenă o nouă coregrafie a spectacolului Le sacre du printemps la Ballet de L’Opera national de Paris in 1997. În 2001 are o apariție în filmul Habla con ella de Pedro Almodovar cu secvențe de dans din Cafe Muller și Masurca Fogo. Pune în scenă o nouă coregrafie a spectacolului Orpheus și Eurydike cu Ballet de L’Opera national de Paris în 2005. A primit numeroase premii pentru demersurile ei artistice.
Pina era supranumită "coregrafă a sufletelor" și "pornografă a durerii" fiindcă a revoluționat dansul și a pus bazele dansului contemporan cu spectacolele "Sacre du printemps" din 1975 și "Café Müller" din 1978.
Pedro Almadovar a făcut filmul de Oscar "Hable Con Ella / Vorbește cu ea" din 2002 ca un omagiu pentru Pina Bausch, Federico Fellini a distribuit-o în "E la nave va / Și corabia înaintează" din 1983. Almadovar a construit scenariul pentru "Hable Con Ella", pe baza unui fragment din "Café Müller", care apare și în film. În acest fel, Pina a devenit și mai cunoscută, câștigând un public nou, altul decât cel de teatru și dans. În septembrie 2009, Pina ar fi început să lucreze cu regizorul german Wim Wenders pentru un film 3D care îi era dedicat ei.
Pina a început ca balerină și a fost influențată de teatrul expresionist german, iar apoi de experimentele americane postmoderne care includeau multă improvizație. Ea a inovat teatrul-dans fiindcă a șters diferența dintre coregraf și dansator, ea fiind ambele și cerându-le tuturor dansatorilor cu care lucra să producă pe o temă dată și să improvizeze, dar și să se expună și să își personifice spectacolele.“Eu le pun întrebări, iar ei răspund expunându-se destul de mult. E decizia lor cât de departe sunt dispuși să meargă. Nu e nevoie să forțez, ei singuri au venit să lucreze cu mine, în cunoștință de cauză. Altfel, experiența asta n-ar mai avea nici un sens, pentru nimeni. Nu e vorba despre a-i face să-mi verse toate traumele copilariei de la prima întâlnire. Chiar mă tem de cei care fac asta. Îmi plac oamenii care au nevoie de timp pentru a-și deschide sufletul. Altfel, nu mai e special”, spunea Pina în 1999 într-un interviu pentru The Guardian.
Piesele ei tematizează condiția umană, relația femeie-bărbat, propun călătorii mentale, suprarealiste, dincolo de memorie, durere și plăcere.Pina a locuit toată viața în orașul industrial Wuppertal, învecinat cu Dusseldorf, iar despre această alegere a ei a spus: “Pentru că e atât de aproape de realitate. Acolo nu sunt iluzii, decât pe scenă”.La cinci zile după ce primise diagnosticul de cancer și la numai două săptămâni de când s-a urcat ultima dată pe scenă, coregrafa Pina Bausch a murit în 1 iulie 2009.Filmul "Pina" de Wim Wenders a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, în 2011. Regizorul german a produs în tehnica 3D filmul "Pina", un documentar dedicat dansului și în special dansatoarei și coregrafei germane Pina Bausch.
