Rainer Werner Fassbinder

Fassbinder s-a născut într-o familie burgheză bavareză în 1945. Tatăl său a fost medic și mama sa traducătoare. Pentru a avea timp să lucreze, mama lui il trimitea frecvent la cinema. Mai târziu, el a pretins că a văzut un film aproape în fiecare zi și, uneori, chiar mai mult de trei sau patru într-o zi. La vârsta de 15 ani, Fassbinder și-a declarat sfidător homosexualitatea, la scurt timp după care a părăsit școala și a găsit un loc de muncă.

A studiat teatrul la mijlocul anilor '60 la Studio Fridl-Leonhard în München și s-a alăturat Teatrului de acțiune (aka, Anti-Theater), în 1967. Spre deosebire de alți mari autori ai Noului Cinema German (de exemplu, Schlöndorff, Herzog și Wenders), care au început prin a face filme, Fassbinder a avut o perioadă de studiu în care și-a format o bază extinsă, evidențiată pe parcursul operei sale. În plus, el a învățat cum să se ocupe de toate fazele de producție, de la scris și până la managementul de regie și teatru. Această versatilitate mai târziu a apărut în filmele lui, unde, în plus față de unele dintre responsabilitățile menționate anterior, Fassbinder a fost și compozitor, sau designer de producție cinematografică, producător și editor. Astfel, pe lângă propriile producții, el a apărut în 30 de proiecte ale altor regizori.

Succesul nu a fost imediat pentru Fassbinder. Primul său film de lung metraj, un film cu gangsteri numit Liebe als kälter ist der Tod (1969) a fost întâmpinat cu huiduieli la Festivalul de Film de la Berlin. Următorul său film, Katzelmacher (1969), a fost un succes minor, câștigând cinci premii după debutul său la Mannheim. Acest tip de critică socială, cu personaje înstrăinate în imposibilitatea de a scăpa de forțele de opresiune, este o constantă pe tot parcursul diversificatei opere a lui Fassbinder.

În anii următori, el a făcut astfel de filme controversate despre sălbăticia umană, cum ar fi Pioniere in Ingolstadt (1971) (TV) și Whity (1971) înainte de primul său succes comercial notabil pe piața internă cu Merchant of Four Seasons (1971). Acest portret în mișcare a unui vânzător de stradă zdrobit de trădarea și deșertăciunea sa este considerat o capodoperă, cum este considerat și primul său succes internațional Ali: Fear Eats the Soul (1974).

Urmează filmele cu buget mare Disperare (1978), Lili Marleen (1981) și Lola (1981). Fassbinder explorează diferite tipuri de film, inclusiv cele cu subiecte intime Într-un an cu 13 Moons (1978) și A treia generație (1979), două filme despre experiența individuală și sentimente. Cel mai mare succes al său a venit cu Căsătoria Mariei Braun (1979) (The Marriage of Maria Braun), cronică a parvenirii și căderii unei femei germane după al doilea război mondial. Alte filme notabile includ Lacrimile amare ale Petrei von Kant (The Bitter Tears of Petra von Kant) (1972), Fox și prietenii săi (1975), Satan's Brew (1976) și Querelle: un film despre "Querelle de Brest" al lui Jean Genet (1982), toate axate pe teme gay și lesbiene și în mod frecvent cu o puternică tentă pornografică.

Moartea sa este o imagine perfectă a omului și legendei lui. În noaptea de 10 iunie 1982, Fassbinder a luat o supradoză de cocaină și pastile de dormit. Când a fost găsit, lângă el se afla script-ul neterminat pentru o versiune a filmului Rosa Luxemburg.