Cel despre care Anny Braesky scria că "a fost un actor de mare onestitate profesională, suflet delicat, discret și om de cultură", Remus Ionașcu a onorat scena ieșeană timp de 40 de ani. S-a născut la 2 iulie 1905, în Iași.
A urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din orașul natal, după care a fost angajat, în 1923, ca elev-bursier pe scena ieșeană. Un timp a jucat la teatrele din Cernăuți și București, iar din 1933 a revenit la Teatrul Național din Iași, de unde nu a mai plecat pînă la pensionare, în 1963.
Comic prin expresie interioară dar și prin nuanța subtil-ironică, a jucat un amplu repertoriu, mergînd de la comicul-buf la nuanțele amare, interiorizate. Dintre piesele în care s-a remarcat, cităm: Chirița în provincie de V. Alecsandri, Școala femeilor de Molière, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Ciuta de Victor Ion Popa, Acolo departe de Mircea Ștefănescu, Moralitatea doamnei Dulska de Gabriela Zapolska, Tanke, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa etc. În cei 40 de ani de activitate prodigioasă a jucat zeci și zeci de roluri care duc de la comic la gravitatea subliniată prin interiorizare.
A mai jucat cu deosebit relief în piese din dramaturgia națională ca: Chemarea codrului de G.Diamandi, Căruța cu paiațe de Mircea Ștefănescu, ori diverse personaje, mai ales caragialești, în unele filme (Două lozuri, D-ale carnavalului, Lumină de iulie). A fost atras în același timp de cercetarea istorică și a fost organizatorul efectiv al primului muzeu al Teatrului Național din Iași (în anii ’50), care funcționa în foaier și putea fi vizitat în pauzele spectacolelor. Acesta a stat la baza organizării Muzeului Teatrului, inaugurat la 27 decembrie 1976, cînd se împlineau 160 de ani de la data primului spectacol de teatru în limba română.
Actorul Remus Ionașcu a trecut la cele veșnice în ziua de 22 noiembrie 1965 și a fost înhumat la cimitirul Eternitatea din Iași.
