Richard Harris, pe numele complet Richard St. John Francis Harris, s-a născut la 01.10.1930, în Limerick, Irlanda, și a decedat la 25.10.2002, în Bloomsbury, Londra, Anglia. A fost al cincilea dintr-o familie de opt copii (6 băieți și 2 fete) ai negustorului Ivan Harris și ai lui Mildred (născută Harty). A fost educat la Crescent College. Activitatea de jucător de rugby i-a fost întreruptă când a luat tuberculoză în adolescență. După ce s-a vindecat, Harris s-a mutat în Marea Britanie, dorind să devină regizor. Nu a găsit niciun curs de pregătire potrivit și s-a înscris la Academia de Muzică și Artă Dramatică din Londra pentru a învăța actoria. El nu reușise la o audiție la Academia Regală de Artă Dramatică și fusese respins de Școala Centrală de Limbă și Dramă considerându-l prea bătrân la 24 de ani. În timp ce era încă student, el a închiriat micul off-West End Irving Theatre, unde și-a regizat propria producție a piesei Winter Journey (The Country Girl). După ce și-a terminat studiile la academie, s-a alăturat Atelierului de teatru al lui Joan Littlewood. A început să obțină roluri în producții de teatru din West End, începând cu The Quare Fellow în 1956. A petrecut aproape un deceniu învățându-și profesia pe scene din toată Marea Britanie. Actor, cântăreț, regizor, el a fost activ în perioada 1956–2002. A jucat în filme, precum: Alive and Kicking (1959), Shake Hands with the Devil (1959), The Wreck of the Mary Deare (1959), A Terrible Beauty (1960), The Guns of Navarone (1961), The Long and the Short and the Tall (1961), Mutiny on the Bounty (1962), This Sporting Life (1963, pentru rolul Frank Machin a fost nominalizat la Oscar, categoria cel mai bun actor, și a câștigat premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Cannes), Red Desert (1964), The Heroes of Telemark (1965), Major Dundee (1965), The Bible: In the Beginning (1966), Hawaii (1966), Camelot (1967, a obținut Globul de Aur), Caprice (1967), Cromwell (1970), The Molly Maguires (1970), A Man Called Horse (1970), The Snow Goose (1971), Man in the Wilderness (1971), The Deadly Trackers (1973), Juggernaut (1974), Echoes of a Summer (1976), Robin and Marian (1976), The Return of a Man Called Horse (1976), The Cassandra Crossing (1976), Călătoriile lui Gulliver (1977), Orca (1977), Golden Rendezvous (1977), The Wild Geese (1978), Ravagers (1979), Game of Vultures (1979), The Last Word (1979), Tarzan, the Ape Man (1981), Triumphs of a Man Called Horse (1983), Ziua lui Martin (1985), Strike Commando 2 (1988), Mack the Knife (1990), Regele vântului (1990), The Field (1991, nominalizat la Oscar, categoria cel mai bun actor), Unforgiven (1992), Patriot Games (1992), Wrestling Ernest Hemingway (1993), Silent Tongue (1994), Abraham (1994), Cry, the Loved Country (1995), To Walk with Lions (1999), Gladiator (2000), Harry Potter: Harry Potter și piatra filosofală (2001), Harry Potter și Camera secretelor (2002), The Count of Monte Cristo (2002). A primit un premiu Laurence Olivier pentru cel mai bun actor în rolul Henry IV de Pirandello (1991); un premiu Primetime Emmy pentru cel mai bun actor principal din Gâsca de zăpadă (1971). A debutat ca regizor cu Bloomfield (1971). Harris a avut un hit muzical numărul unu în Australia, Jamaica și Canada și un hit în top 10 în Regatul Unit, Irlanda și Statele Unite, cu înregistrarea sa din 1968 a piesei lui Jimmy Webb, MacArthur Park. El a câștigat un premiu Grammy pentru cea mai bună interpretare vocală pop masculină pentru cântec. În 1973, Harris a publicat o carte de poezie, I, In the Membership of My Days, care mai târziu a fost reeditată parțial într-un format audio LP, completată de cântece scrise de el, precum I Don’t Know. Pentru o vreme, în anii 1980, Harris s-a retras pe Insula Paradisului, în Bahamas, unde a renunțat la obiceiul de a bea și a îmbrățișat un stil de viață mai sănătos. A avut un efect benefic. De-a lungul mai multor ani la sfârșitul anilor 1980, Harris a lucrat cu autorul irlandez Michael Feeney Callan la biografia sa publicată în 1990. Filmul Kaena: The Prophecy (2003) i-a fost dedicat postum, deoarece el a exprimat vocea personajului Opaz înainte de moartea sa. În plan personal, Richard Harris a fost căsătorit cu Elizabeth Rees-Williams, din 1957 până în 1969; au divorțat; au avut trei copii: actorul Jared Harris, actorul Jamie Harris, și regizorul Damian Harris. A doua căsătorie a lui Harris a fost cu actrița americană Ann Turkel, din 1974 până în 1982 când au divorțat. Richard are o strănepoată, actrița Annabelle Wallis. Harris a fost membru al Cavalerilor de Malta. El a fost un susținător vocal al armatei republicane irlandeze provizorii (PIRA) din 1973 până în 1984. În apogeul celebrității sale în anii 1960 și începutul anilor 1970, Harris era cunoscut pentru stilul său de viață infernal și pentru consumul de alcool. A fost alcoolic multă vreme până când a devenit abstinent în 1981. Cu toate acestea, a reluat să bea Guinness un deceniu mai târziu. A renunțat la droguri după ce a fost la un pas de moarte din cauza unei supradoze de cocaină în 1978. El a fost prieten o viață cu actorul Peter O'Toole. Harris a fost diagnosticat cu boala Hodgkin în august 2002, după ce a fost spitalizat cu pneumonie. A încetat din viață la University College Hospital din Bloomsbury, Londra, pe 25 octombrie 2002, la vârsta de 72 de ani. Trupul lui Harris a fost incinerat, iar cenușa lui a fost împrăștiată în Bahamas, unde deținea o casă. La 30 septembrie 2006, Manuel Di Lucia, din Kilkee, County Clare, un prieten de mult timp, a organizat plasarea în Kilkee a unei statui de bronz în mărime naturală a lui Richard Harris (la vârsta de optsprezece ani, jucând sportul Racquetball), care fost dezvăluită de Russell Crowe. Harris a fost un jucător de rachete de squash desăvârșit, câștigând Cupa Tivoli din Kilkee patru ani la rând din 1948 până în 1951, un record de nedepășit până în prezent. O altă statuie în mărime naturală a lui Richard Harris, în rolul Regelui Arthur din filmul Camelot, a fost ridicată în Bedford Row, în centrul orașului său natal, Limerick. În 2020, a fost inclus pe locul 3 pe lista celor mai mari actori de film din Irlanda a The Irish Times. În 2013, Rob Gill și Zeb Moore au fondat Festivalul Internațional de Film Richard Harris, care este unul dintre festivalurile de film cu cea mai rapidă creștere din Irlanda, de la doar zece filme în 2013 la peste 115 filme în 2017. În fiecare an, unul dintre fiii lui Harris participă la festivalul din Limerick. În 2015, Centrul Scriitorilor din Limerick a dezvăluit o placă comemorativă în fața pub-ului Charlie St. George de pe strada Parnell. Pubul a fost locul preferat de băut al lui Harris în vizitele sale la Limerick. Placa a fost dezvelită de fiul său, Jared Harris. În 1996, Harris a fost onorat cu o ștampilă poștală comemorativă irlandeză pentru „Centenarul cinematografului irlandez”, un set de patru timbre cu doisprezece actori irlandezi în patru filme irlandeze. El a fost din nou onorat în timbrele „Irlandezi în străinătate” în 2020.
A jucat în peste 70 de filme importante si a fost nominalizat la douã premii Oscar. Totodatã el este un producãtor/regizor apreciat si de asemenea este si autor. Pentru filmele Patriot Games si The Field a fost nominalizat la premiile Oscar si BAFTA, obtinând în acelasi timp premiul pentru ’Cel mai bun actor’ la Festivalul Filmului de la Cannes din 1963. Portretizarea Regelui Arthur în Camelot i-a adus lui Harris un premiu Globul de Aur, urmat trei ani mai târziu în 1970 de una din cele mai impresionante interpretãri în A Man Called Horse. Acesta a fost urmat de Return of a Man Called Horse si mai apoi de Triumphs of a Man Called Horse.
La televiziune a jucat în: The Hunchback of Notre Dame, The Great Kandinsky, Maigret, the Return, Camelot, The Snow Goose, The Iron Harp si Ricardo. Pe lângã Camelot, Harris a mai jucat în piese de teatru ca: The Ginger Man, Man Beast and Virtue si A View from the Bridge. Harris a publicat douã cãrti, romanul Honor Bound si o culegere de poezii I in the Membership of My Days.
