Robert Enrico

Robert Enrico s-a născut la 13.04.1931, în Liévin, Pas-de-Calais, Franța, și a decedat de cancer la 22.02.2001, în Paris, Franța. Robert Enrico a studiat la Toulon și apoi la Paris, unde a absolvit Lycée Voltaire. Ulterior, s-a înscris la școală de film IDHEC, unde s-a specializat în montaj și regie. Până în 1956 a fost membru activ al grupului medieval Les Théophiliens de la Sorbona. Din 1956 până în 1959 și-a făcut serviciul militar în cadrul Serviciului Cinématographique des Armées. Scurtmetrajele sale i-au adus aprecierea criticilor încă de la începutul carierei sale. A regizat filme, precum: La belle vie -1963, Ho! -1968, Boulevard du rhum -1971, Le vieux fusil -1975, Zone rouge -1986, Saint Exupery: La derniere mission -1996. A fost membru al juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 1973. A fost recompensat cu premiul César pentru cel mai bun film pentru filmul The Old Gun -1975, înainte de a deveni președinte pentru mult timp al L'Académie des Césars. Conform autobiografiei lui Robert Enrico, el și Lino Ventura nu și-au mai vorbit după ce Enrico a făcut o glumă neintenționată despre persoanele cu dificultăți de învățare. Lino Ventura avea un copil cu dificultăți majore de învățare. Enrico a fost președinte al juriului la examenul de admitere la La Fémis (școala națională de film a Franței) în 1996. În plan personal, el a fost căsătorit cu Lucienne Hamon de care a divorțat și cu care a avut un copil; cu Patricia Nény, ultima soție până la decesul lui. Au avut doi copii. Prin urmare, copiii lui sunt: Jérome Enrico, Camille Enrico, Juliette Enrico. Enrico a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse, Paris, Franța.