Robert Louis Stevenson

Robert Louis Stevenson, pe numele complet Robert Lewis Balfour Stevenson, s-a născut la 13.11.1850, în Edinburgh, Scoția, Anglia, și a decedat în urma unui accident vascular cerebral în casa lui de pe insula Samoa, la 44 de ani, pe 03.12.1894. A fost fiul lui Thomas Stevenson (1818–1887), un inginer de faruri (bunicul patern, unchii săi, au lucrat în același domeniu), și al lui Margaret Isabella (născută Balfour, 1829–1897). Pe la 18 ani, a schimbat numele Lewis în Louis și a renunțat la Balfour în 1873. Familia mamei sale era de viță nobilă (bunicul  matern a fost pastor al Bisericii Scoției, un unchi a fost medic, altul, inginer maritim). Robert și-a petrecut cea mai mare parte a vacanțelor din copilărie în casa bunicului său matern. A urmat o școală din apropiere la 6 ani, Academia din Edinburgh, un internat englezesc din Spring Grove. Bolile sale frecvente îl țineau adesea departe de școală, așa că a învățat perioade lungi de timp în particular. Citea mult, le dicta povești mamei și bonei sale și a scris povești pe tot parcursul copilăriei. Stevenson a moștenit pe linie maternă o tuse și febră. Boala a fost o caracteristică a vieții sale și l-a slăbit. El a suferit de probleme bronșice grave, dar a scris și a călătorit mult, sfidând sănătatea sa precară. În tinerețe, a participat la cercurile literare londoneze. Tatăl său, mândru de el, a plătit pentru tipărirea primei publicații a lui Robert la 16 ani, intitulată The Pentland Rising: A Page of History, 1666. În noiembrie 1867, Stevenson a intrat la Universitatea din Edinburgh pentru a studia ingineria, dar nu a fost interesat. La sfârșitul anului 1873, la 23 de ani, Stevenson își vizita o verișoară în Anglia când a întâlnit două persoane care au devenit foarte importante pentru el: Fanny (Frances Jane) Sitwell și Sidney Colvin. Sitwell avea 34 de ani, un fiu, și era separată de soțul ei. Ea și Colvin s-au căsătorit în 1901. Stevenson a fost atras de ea și au menținut o corespondență mai mulți ani. Colvin a devenit consilierul literar al lui Stevenson și a fost primul editor al scrisorilor sale după moartea acestuia. El a plasat prima contribuție plătită a lui Stevenson în The Portfolio, un eseu intitulat Drumuri. Stevenson a fost trimis la Menton, pe Riviera franceză, în noiembrie 1873, pentru a se recupera după ce starea sa de sănătate s-a deteriorat. S-a întors mai bine în aprilie 1874 și s-a dedicat studiilor sale. A făcut călătorii lungi și frecvente în vecinătatea Pădurii Fontainebleau, la Barbizon, la Paris pentru a vizita galerii și teatre. A obținut admiterea în baroul scoțian în iulie 1875, la 24 de ani. Studiile sale de Drept i-au influențat cărțile, dar nu a practicat niciodată avocatura, s-a dedicat scrisului și călătoriilor. A fost cu canoa în Belgia și Franța cu Sir Walter Simpson, experiență ce a stat la baza primei sale cărți de călătorie, O călătorie în interiorul țării (1878). În septembrie 1876, în Franța, a întâlnit-o pe Fanny Van de Grift Osbourne (1840–1914), născută în Indianapolis, Statele Unite, căsătorită de la 17 ani, cu doi copii, Isobel /Belle, și Lloyd (alt copil, Hervey, murise în 1875). Atunci, ea și Isobel studiau arta. Fanny era autoare de povestiri scurte, cu un talent recunoscut. Stevenson s-a întors în Marea Britanie, dar Fanny i-a rămas în minte și a scris eseul Despre îndrăgostire. S-au întâlnit din nou la începutul anului 1877 și au devenit iubiți. Stevenson a petrecut o mare parte din anul următor cu ea și copiii ei în Franța. În august 1878, ea s-a întors la San Francisco, iar el a rămas în Europa, a scris Călătorii cu un măgar în Cevennes (1879). În august 1879, la 28 de ani, a plecat cu vaporul la New York, apoi, cu trenul în California. Ulterior, a scris despre experiență în Emigrantul amator. A fost o experiență bună pentru scris, dar i-a afectat sănătatea. Era aproape de moarte când a ajuns în Monterey, California, unde niște fermieri locali l-au îngrijit. A stat o vreme la Hotelul Francez, acum un muzeu dedicat memoriei sale, numit Casa Stevenson. La Monterey, a scris un articol despre „vechea capitală a Pacificului”, Monterey. La 29 de ani, Stevenson își recăpătase suficient sănătatea pentru a merge la San Francisco, unde a încercat să se întrețină din scris. Dar până la sfârșitul iernii, sănătatea lui era din nou afectată și s-a trezit în pragul morții. Fanny era acum divorțată și recuperată după propria boală. Ea l-a îngrijit până la însănătoșire. Când tatăl său a auzit de starea lui, i-a trimis bani pentru a-l ajuta. Fanny și Robert s-au căsătorit în mai 1880. Ea avea 40 de ani, iar el, 29. Au călătorit și cu Lloyd la nord de San Francisco; au petrecut o lună de miere într-o tabără minieră abandonată (astăzi Parcul de Stat Robert Louis Stevenson). În august 1880, a navigat cu Fanny și Lloyd din New York în Marea Britanie și i-a găsit pe părinții săi și pe prietenul său, Colvin. Treptat, soția lui s-a integrat în familie prin farmecul și umorul ei. În 1890 s-a stabilit în Samoa, unde a scris romane de dragoste și aventuri. A fost romancier, eseist, poet și scriitor de călătorii. A rămas cunoscut mai ales pentru romanele Insula comorii (1883), Strania situație a doctorului Jekyll și a domnului Hyde (1886) și Răpit (1893) și pentru volumul de poezie Grădina de versuri a unui copil (1885). Familia Stevenson a făcut naveta între Scoția și continent, stabilindu-se în 1884, în orașul Bournemouth de pe coasta de sud a Angliei pentru ca el să beneficieze de aerul marin. Din aprilie 1885, Stevenson, în vârstă de 34 de ani, a avut compania romancierului Henry James. Imobilizat în mare parte la pat, în ciuda sănătății precare, în timpul celor trei ani petrecuți la Westbourne, Stevenson a scris cea mai mare parte a celor mai populare opere ale sale: Insula comorii, Răpit, Strania situație a doctorului Jekyll și a domnului Hyde, Grădina de versuri a unui copil, Pădurea de dedesubt. La 36 de ani, Stevenson s-a îndreptat spre Colorado cu familia sa. După ce au debarcat în New York, au decis să petreacă iarna în Munții Adirondack, la o cabană, unde Stevenson a scris unele dintre cele mai bune eseuri ale sale, inclusiv Pulvis et Umbra, și a început Maestrul Ballantrae. Stevenson s-a mutat în Samoa, a finalizat Plaja din Falesa, Catriona (1893), The Ebb-Tide (1894), Refluxul, a început să lucreze la Weir of Hermiston. Pe 3 decembrie 1894, Stevenson vorbea cu soția sa când s-a prăbușit. A murit în câteva ore, la 44 de ani, posibil ca urmare a unei hemoragii cerebrale. După moartea sa, samoanii au insistat să-i înconjoare trupul cu o gardă în timpul nopții și să-l ducă pe umeri până la Muntele Vaea, unde l-au îngropat într-un loc cu vedere la mare, pe un teren donat de viceconsulul britanic interimar, Thomas Trood. Stevenson a fost iubit de samoani, iar epitaful de pe piatra sa funerară a fost tradus într-un cântec de durere samoan. Requiemul apare pe partea estică a mormântului. Pe partea vestică este inscripționat pasajul biblic din Rut 1:16–17: Unde vei merge tu, voi merge și eu; și unde vei locui tu, voi locui și eu. Și poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri și eu, și acolo voi fi îngropat. Drapelul așezat peste sicriul său în Samoa a dus la Edinburgh și se află acum într-o vitrină de sticlă deasupra șemineului din sălile din Old College al Universității din Edinburgh, deținute de The Speculative Society, din care scriitorul a făcut parte.