Robert Parrish (I)

Robert Parrish a fost regizor, monteur, scenarist, actor-copil, care s-a născut la data de 04.01.1916, în Columbus, Georgia, și care a decedat la data de 04.12.1995. A fost fiul actriței Laura R. Parrish, fratele actrițelor Beverly Parrish, Helen Parrish și al actorului Gordon Parrish. A primit premiul Oscar pentru contribuția sa la montajul filmului Body and Soul -1947. Parrish a debutat în film cu apariția din Our Gang short Olympic Games -1927. Au urmat aparițiile din Sunrise -1927; Yale vs. Harvard -1928, din alt film Our Gang short; Mother Machree -1928, Four Sons -1928, Speedy -1928, Riley the Cop -1928, The Iron Mask -1929, cu Douglas Fairbanks; The Divine Lady -1929, și altele. Regizorul John Ford l-a încurajat pe Parrish să lucreze ca monteur la filmul The Informer. Mai târziu, el l-a angajat ca asistent de montaj pentru filmul Mary of Scotland -1936. Parrish a colaborat cu Ford la filmele: Stagecoach -1939, Young Mr Lincoln -1939, Drums Along the Mohawk -1939, The Grapes of Wrath -1940, The Long Voyage Home -1940 și Tobacco Road -1941. Și Ford și Parrish au servit în United States Navy în timpul celui de-al Doilea Război Mondial producând împreună documentare și filme precum The Battle of Midway -1942. După ce Parrish a ieșit din armată, a lucrat cu Robert Rossen pentru drama Body and Soul -1947. În 1947, Parrish a împărțit premiul Oscar pentru montaj cu Francis Lyon. A mai primit o nominalizare la Oscar, împreună cu Al Clark, pentru drama politică regizată de Rossen, All the King's Men -1949. De asemenea, a realizat montajul pentru No Sad Songs for Me -1950 și A Woman of Distinction -1950, dar și pentru documentarul Of Men and Music -1951. Parrish și-a făcut debutul ca regizor cu drama Cry Danger -1951. A mai regizat The Mob -1951, The San Francisco Story -1952, cu Joel McCrea, câteva scene cu Peter Sellers din parodia despre James Bond, Casino Royale -1967, alături de cinci regizori. În plan personal, a fost căsătorit cu Kathleen Thompson. Ultimul său film, regizat în parteneriat cu Bertrand Tavernier, este Mississippi Blues -1983.