Robert Stephens

Robert Stephens, pe numele complet Robert Graham Stephens, s-a născut la 14.07.1931, în Shirehampton, Bristol, Anglia, și a decedat la 12.11.1995. A fost cel mai mare dintre cei trei copii ai muncitorului din șantierul naval și  inspectorului de costuri Reuben Stephens (1905–1985) și ai lucrătoarei dintr-o fabrică de ciocolată, Gladys Millicent (născută Deverill; 1906–1975). La 18 ani, Robert a câștigat o bursă la Bradford Civic Theatre School din Yorkshire, unde și-a cunoscut prima soție, Nora, o colegă de studiu. A fost un actor englez în primii ani ai Teatrului Național Regal din Marea Britanie. Prima angajament profesional al lui Stephens a fost cu Caryl Jenner Mobile Theatre, după care a urmat în 1951 un an de piese mai provocatoare în repertoriu la Royalty Theatre, Morecambe, urmate de sezoane de turnee și la Hipodrome, Preston. Regizorul londonez Tony Richardson a văzut un spectacol la Royalty și i-a făcut oferta unui loc în primul sezon al English Stage Company la Curtea Regală, în 1956. Stephens a apărut în două versiuni de Epitaph pentru George Dillon pe Broadway în timpul sezonului 1958-1959 pentru care a primit o nominalizare la premiul Tony pentru cel mai bun actor într-o piesă. Stephens a jucat în filme, precum: A Taste of Honey (1961), Cleopatra (1963), The Prime of Miss Jean Brodie (1969). A avut un rol minor, Prințul Escalus în Romeo și Julieta (1968) de Franco Zeffirelli, un rol principal în Viața privată a lui Sherlock Holmes (1970) de Billy Wilder și în filmul de groază The Asphyx (1972). Stephens l-a jucat pe Atahuallpa în producția originală a Teatrului Național din 1964 The Royal Hunt of the Sun. El și Smith au apărut împreună pe scenă și în filme, în special în The Recruiting Officer de la Old Vic și în filmul The Prime of Miss Jean Brodie (1969). Cu toate acestea, după plecarea sa de la Teatrul Național în 1970 și ruperea căsătoriei lor în 1973, el a suferit un declin în carieră, explicat prin consumul excesiv de alcool. Deși Stephens a continuat să lucreze pe scenă (în special în The Mysteries de la Teatrul Național în 1986), în film (The Fruit Machine, în 1988 - intitulat Wonderland în SUA - și Henry V al lui Kenneth Branagh) și televiziune (în rolul Abner Brown în dramatizarea TV din 1984, în Maestru pentru copii The Box și Delight din Oxford College, un episod din The Box și un episod Delight în Oxford College). În anii 1990, s-a restabilit în fruntea profesiei sale, când Royal Shakespeare Company l-a invitat să joace Falstaff în Henric al IV-lea pentru regizorul Adrian Noble (1991), rolurile principale din Julius Caesar (regizorul Steven Pimlott) și mai târziu, în cursul anului și apoi din nou pentru Regele Lear, în mai. A primit premiul Laurence Olivier Theatre Award în 1993 pentru cel mai bun actor, pentru interpretarea sa în rolul Falstaff. Stephens a oferit vocea lui Aragorn în serialul The Lord of the Rings (1981). În 1985, a regizat producția Danny and the Deep Blue Sea de John Patrick Shanley la Gate Theatre, Londra. Stephens a fost numit cavaler / Sir în Lista de onoare de Anul Nou din 1995 „Pentru servicii pentru drama”. În plan personal, Stephens a fost căsătorit de patru ori: 1951: cu Nora Ann Simmons; au avut un copil și au divorțat în 1952; 1956: cu Tarn Bassett; au avut un copil și au divorțat în 1967; 1967: cu Maggie Smith; au avut doi fii, actorii Chris Larkin și Toby Stephens, au divorțat în 1975; 1995: cu Patricia Quinn. Stephens a încetat din viață la 12 noiembrie 1995, la 64 de ani, din cauza complicațiilor după o intervenție chirurgicală, la puțin mai puțin de un an după ce a fost numit cavaler.