Romolo Valli, actor și realizator de dublaje italian, s-a născut la Reggio nell'Emilia, la 7 februarie 1925 și a murit la Roma, la 1 februarie 1980.
A obținut o diplomă în jurisprudență la Parma în 1949, pentru a-i face pe plac tatălui său, care dorea ca el să devină avocat. Însă tânărul Valli avea o înclinație spre tot ceea ce reprezenta arta spectacolului: spectacole de revistă, lecturi scenice, critică de teatru și de film, regie.
În 1949 a avut prima ocazie de a debuta în în lumea spectacolului: a fost acceptat în compania "Il Carroyyone" a lui Fantasio Piccoli, alături de care a jucat în "Miles Gloriosus".
Valli a rămas trei ani în această companie de teatru, după care a fost angajat, în 1952, la Piccolo Teatro din Milano. A efectuat un turneu în America de Sud și a avut interpretări remarcabile în "Iuliu Cezar", "Soția ideală".
Anul 1954 a fost decisiv pentru Valli. Împreună Giorgio De Lullo, Rossella Falk, Tino Buazzelli și Anna maria Guarnieri a format "Compagnia dei Giovani", căreia i s-au alăturat, ulterior, și Elsa Albani și Ferruccio De Ceresa.
Actor subtil și incisiv, și-a demonstrat talentul în numeroase roluri importante (mai ales în piesele de teatru ale lui Luigi Pirandello), pe care le-a abordat cu grazie, inteligență și vigoare interpretativă. Printre interpretările sale teatrale sunt de amintit cele din Lorenzaccio, Jurnalul Annei Frank, Șase personaje în căutarea unui autor, Henric al IV-lea, Bolnavul închipuit și Pământul nimănui, alături de De Lullo. Giorgio De Lullo, un regizor talentat, i-a fost prieten lu Valli.
Valli a avut și o carieră cinematografică deosebită. A colaborat cu cei mai mari regizori din acea vreme. A jucat în filmele lui Mario Monicelli-La grande guerra (1959) și "Un borghese piccolo piccolo (1977), în "La ragazza con la valigia" (1961) al lui Valerio Zurlini, și s-a remarcat, în mod special, în "Ghepardul" (1963) și "Moarte la Veneția" (1971), ambele în regia lui Luchino Visconti. Alte prestații importante au fost cele din "il giardino dei Finzi-Contini (1970), în regia lui Vittorio De Sica, "Giu la testa" (1971) al lui Sergio Leone, în care a itnerpretat rolul unui medic care și-a trădat camarazii revoluționari, și în "Novecento" (1976) al lui Bernardo Bertolucci.
Valli a lucrat și la radio, în emisiunea populară "Gran varieta". A realizat și dublaje-Povestitorul din versiunea în italiană a filmului "Barry Lyndon" (1975), în regia lui Stanley Kubrick.
Un om de o cultură deosebită, a avut o pasiune fundamentală pentru opera lui Marcel Proust-În căutarea timpului pierdut.
În ultimii ani ai vieții, împreună cu Giorgio De Lullo și cu Giuseppe Patroni Griffi, directorul permanent al Teatrului Eliseo din Roma, a fost și director artistic al Festivalului Celor Două Lumi, din Spoleto.
A murit într-un accident de pe stradă, pe Via Appia Antica din Roma, în noaptea de 1 februarie 1980, la întoarcerea de la teatrul Eliseo.
A fost înmormântat la Cimitirul Monumental din Reggio Emiilia, alături de Maria Melato. Teatrul Municipal din orașul său natal îi poartă numele.
