Dansatorul Rudolf Nureyev s-a născut la 17 martie 1938, intr-un tren trans-siberian, in timp ce mama sa mergea sa-si viziteze soțul, soldat in Armata Roșie.
Părinții erau tătari musulmani si Rudolf Nureyev a copilărit in Bashkortostan, la Ufa. In 1955 s-a înscris la Școala de Coregrafie din Leningrad si a absolvit in 1958, după care a dansat la Teatrul Kirov, cel mai mare teatru de balet din U.R.S.S. A debutat cu Pas de troi din baletul Lacul Lebedelor.
A participat in 1961 la turneul Teatrului Kirov de la Paris si a cucerit publicul francez de la Palais Garnier cu spectacolul La Bayadère. A refuzat sa se întoarcă in Uniunea Sovietica si la terminarea turneului a cerut azil politic in Franța. L-a cunoscut apoi pe Erick Bruhn, dansator in Baletul Regal danez si a plecat împreuna cu el la Copenhaga, sa studieze stilul de dans Bournonville. In 1962 avea primul spectacol cu Baletul Regal, Giselle, la Covent Garden.
Nureyev a devenit artist invitat la Covent Garden si a continuat aceasta colaborare pana in 1977. In 1963 avea loc premiera spectacolului Marguerite and Armand, in coregrafia lui Frederick Ashton, cu Margot Fonteyn si Rudolf Nureyev, dansa La Bayadère pentru the Royal Ballet. A participat la turnee internationale in Europa, Australia si Statele Unite, a încercat toate stilurile de dans cunoscute la acea data, a dansat toate marile baleturi din secolul al XIX-lea: Spargatorul de nuci, Frumoasa adormita, Lacul lebedelor, Don Quijote, etc., a realizat coregrafii pentru Tancredi de Rossini sau Manfred.
Pasionat de cinematografie inca de pe vremea copilariei, a jucat in cateva filme: Valentino (1977), regizat de Ken Russell, Exposed (1982), regia James Toback, in care juca alături de Nastassia Kinsky, comedia muzicala The King And I (1989), a apărut in serialul The Muppet Show, dansând alături de Miss Piggy. In 1977 a înregistrat The Soldier's Tale / Povestea soldatului de Stravinsky, in regia lui Guenadi Zalkovitch.
A fost inspirat in cariera sa de 3 dintre cei mai mari dirijori ai secolului trecut: Karl Böhm, Herbert von Karajan si Leunard Bernstein. Remarcandu-i talentul, l-au incurajat sa studieze la Scoala de muzica Julliard din Paris. A fost îndrumat de Wilhelm Hübner, profesor la Academia de Muzică din Viena si a dirijat concerte cu aceeași pasiune cu care dansa.
In 1981 devenea director de balet la Opera din Paris, funcție pe care o va deține până in 1989. A adus un suflu nou in baletul parizian si a invitat coregrafi si profesori moderni, a organizat turnee.
In 1989 a primit aprobarea autoritarilor ruse sa se întoarcă in țara natală. Abia atunci si-a revăzut familia, după emigrarea din 1961 si a dansat La Sylphide pe scena Teatrului Kirov din Leningrad. In anul următor a dansat in comedia muzicală The King and I in Statele Unite, in 1992 dansa pentru ultima data La Bayadère, pe scena Palatului Garnier.
A fost diagnosticat cu HIV si a murit la 6 ianuarie 1993, in Paris.
