Sally Ann Howes

Sally Ann Howes s-a născut la 20.07.1930, în St. John's Wood, Londra, Anglia, și a decedat la 19.12.2021. A fost fiica comedianului /actorului /cântărețului /vedetei de varietăți britanice Bobby Howes (1895–1972) și a actriței /cântăreței Patricia Malone (1899–1971). A fost nepoata căpitanului JAE Malone (decedat în 1928), regizor de musicaluri londonez, și a avut un frate mai mare, Peter Howes, muzician profesionist și profesor de muzică. Unchiul ei, Pat Malone, a fost actor de teatru, film și televiziune. Howes s-a mutat la casa de la țară a familiei din Essendon,  Hertfordshire, pe durata celui de-al Doilea Război Mondial. A avut o copilărie liniștită crescând cu o bonă, înconjurată de o varietate de animale de companie și de colegii de teatru ai părinților ei, inclusiv actorul /scriitorul Jack Hulbert și soția sa, actrița Cicely Courtneidge, care aveau o casă alăturată. Primele experiențe pe scenă ale lui Sally au fost producțiile școlare. Un prieten al familiei, un agent care vizita familia Howes la cină, a rămas impresionat de ea și nu după mult timp a recomandat-o pentru un rol într-un film. Două sute de fete fuseseră deja testate fără succes, iar producătorii căutau o fetiță talentată pentru a juca rolul principal și i-au cerut tatălui ei să-i trimită niște fotografii, la recomandarea agentului. Filmul Copilul de joi a fost scris de dramaturgul și scenaristul Rodney Ackland, un vecin apropiat al familiei Howes. Debutul regizoral al lui Ackland, Copilul de joi (1943) i-a lansat cariera. Un al doilea film, The Halfway House (1944), în care joacă rolul unei adolescente, a dus la contractul ei cu Michael Balcon de la Ealing Studios, urmat de multe alte roluri de film ca actriță copil, inclusiv în Dead of Night (1945), Pink String and Sealing Wax (1945), Nicholas Nickleby (1947), My Sister and I (1948), Anna Karenina (1948). La 18 ani, Organizația Rank a semnat un contract pe șapte ani cu Howes, iar ea a filmat în Stop Press Girl (1949), The History of Mr. Polly (1949), Fools Rush In (1949), Honeymoon Deferred (1951). La recomandarea unei prietene profesoare, Howes a luat lecții de canto. Încă din adolescență, a avut prima sa apariție pe scenă în comedia muzicală Fancy Free. La sfârșitul anului 1950, a jucat într-o versiune a piesei Cenușăreasa. În același an, ea a jucat pe scenă în musicalul Caprice. Și-a reziliat contractul cu Rank fiind nemulțumită de rolurile în filme pe care le primise și de faptul că fusese „împrumutată” altor studiouri. Ea căuta să-și pună în valoare talentul vocal, lucru pe care Balcon și Rank îl trecuseră cu vederea. După Caprice a urmat de Bet Your Life. A participat la o versiune TV a The Golden Fool. S-a căsătorit cu Maxwell Coker, în 1950. În 1953, a jucat în West End, în musicalul Paint Your Wagon alături de tatăl ei, Bobby Howes, timp de 18 luni. A fost urmat de Summer Song, tot în West End, consacrând-o ca vedetă de top în comedia muzicală. Apoi a urmat interpretarea ei din drama de teatru A Hatful of Rain. La începutul și mijlocul anilor 1950, ea a avut apariții la televiziune, modelling, reclame și promovare de produse, ca personaj de benzi desenate în seriale și reviste anuale TV Fun, ca profesoară în sălbaticul Vest american, pe coperțile multor reviste, în special Life (3 martie 1958), când a preluat rolul lui Julie Andrews în My Fair Lady pe Broadway, New York City. Lui Howes i s-a mai oferit rolul din My Fair Lady de două ori: prima dată, în compania americană de turneu a musicalului (pe care a refuzat-o); și a doua, să o înlocuiască pe Andrews pe Broadway – ceea ce, la acea vreme, intra în conflict cu angajamentul ei de a filma The Admirable Crichton (1957). Creatorii My Fair Lady, Lerner și Loewe, au fost însă perseverenți, iar Howes a acceptat a treia oară, cu un contract pe un an și cu un salariu mai mare decât al lui Andrews. Howes a avut succes în rolul Eliza Doolittle. În ianuarie 1958, Howes s-a căsătorit cu compozitorul Richard Adler, premiat cu Tony Award. În decembrie următor, a apărut în adaptarea muzicală de televiziune a lui Adler a povestirii scurte The Gift of the Mage (1958), scrisă special pentru ea. Adler și Bob Merrill au colaborat la o versiune muzicală a povestirii Of Human Bondage unde Howes a interpretat-o pe Mildred. A apărut în numeroase emisiuni TV, inclusiv în cele cu Perry Como și Dinah Shore, în The Tonight Show a lui Jack Paar din 1962, în The Bell Telephone Hour, The Kraft Music Hall, The United States Steel Hour, de patru ori în The Ed Sullivan Show. Când i s-a încheiat contractul pentru My Fair Lady, s-a întors în Marea Britanie pentru a înregistra șase episoade de o oră din emisiunea de varietăți The Sally Ann Howes Show. Ea a fost invitată să cânte pentru președinții americani Dwight D. Eisenhower, John F. Kennedy și Lyndon B. Johnson. A devenit o participantă frecventă la emisiuni de jocuri și era cunoscută pentru răspunsurile sale rapide și spontane. S-a întors pe Broadway în 1961, în piesa Kwamina, un alt musical scris de Adler pentru ea. În acel an, a jucat în Jane Eyre la televiziune. În 1962, a jucat într-o scurtă reluare a musicalului Brigadoon la Opera din New York și a primit o nominalizare la premiile Tony. A recreat rolul într-un spectacol privat la Casa Albă, la invitația președintelui și a doamnei Kennedy. În 1964, a jucat pe Broadway în musicalul What Makes Sammy Run?, cu peste 500 de reprezentații. A revenit la televiziune în 1966 cu Brigadoon; piesa a câștigat șase premii Emmy. În 1963, a fost nominalizată la Premiul Tony pentru cea mai bună actriță principală într-un musical pentru interpretarea sa din Brigadoon. Actriță și cântăreață, cu o carieră de șase decenii, ea a rămas cunoscută pentru rolul Truly Scrumptious din filmul muzical Chitty Chitty Bang Bang (1968). A urmat un curs intensiv de dans înainte de a filma un dans ca o păpușă de lemn. Chitty Chitty Bang Bang nu a reluat cariera lui Howes în film și nici nu i-a lansat o carieră în televiziune, în ciuda mai multor roluri ca invitată specială în Mission: Impossible, Marcus Welby, MD, Branigan, The Men From Shiloh. În plus, musicalurile aveau acum eșecuri la box office. Drept urmare, s-a întors aproape exclusiv pe scenă, apărând doar în câteva filme și producții de televiziune. În anii 1970, a făcut turnee în Marea Britanie cu Regele și eu și mai târziu în Statele Unite cu Sunetul muzicii. După debutul său la Los Angeles în 1972 cu Sunetul muzicii, s-a întors în Marea Britanie pentru a juca în drama Amantul, scrisă special pentru ea. În anii 1970 și 1980, a trecut de la musicaluri la operete. A jucat în Blossom Time, The Great Waltz, The Merry Widow, A Little Night Music la Opera din New York. A primit rolul Gertruda din Hamlet. În anii 1980, a apărut de două ori în programul The Good Old Days. În 1990, și-a prezentat spectacolul solo, From This Moment On, la Festivalul de la Edinburgh și la un eveniment caritabil pentru Asociația SIDA din Long Island la Teatrul John Drew din East Hampton, New York. Ultimul ei film a fost miniseria din 1992, Secrets. Aceasta a marcat cea de-a 50-a aniversare a carierei sale în cinematografie. Printre celelalte proiecte ale sale s-au numărat narațiuni cu Cubby Broccoli, The Man Behind Bond la lansarea DVD-ului Diamonds Are Forever în 2000, The Making of Chitty Chitty Bang Bang The Musical (2002) și apariția ei în documentarul After They Were Famous - Chitty Chitty Bang Bang (2004). În perioada septembrie 2007 - ianuarie 2008, a participat la un turneu în SUA în producția My Fair Lady, jucând rolul doamnei Higgins. A fost consilier artistic pentru Palm Beach Theatre Guild, o organizație non-profit dedicată conservării Royal Poinciana Playhouse din Palm Beach, Florida. În plan personal, Howes s-a căsătorit cu Richard Adler în 1958, și i-a adoptat pe fiii săi, Andrew și Christopher, după moartea mamei lor în 1964. Howes și Adler au divorțat în 1966, deși ea a continuat să-i crească pe băieți după divorț. Christopher a fost un textier pe Broadway și a murit de cancer legat de SIDA în 1984, la 30 de ani. Ea a fost căsătorită cu agentul literar englez Douglas Rae din 1972 până la moartea acestuia, în septembrie 2021. Howes a murit în Palm Beach Gardens, Florida, pe 19 decembrie 2021, la 91 de ani. În mai 2023, o placă comemorativă a fost instalată lângă Russell's Water, Oxfordshire, unde a fost filmată scena emblematică cu iazul pentru Chitty Chitty Bang Bang.