Sergio Corbucci

Sergio Corbucci a fost regizor de film, care s-a născut la data de 06.12.1926, la Roma, Lazio, Italia, și care a decedat în urma unui atac de cord, la data de 01.12.1990, la Roma. A fost frate cu Bruno Corbucci. A intenționat să devină un om de afaceri, dar, după ce a obținut o diplomă universitară în economie, a ales lumea cinematografiei. Corbucci și-a început cariera de critic de film, mai întâi pentru revista italiană de film „Schermi del Mondo” și mai târziu pentru ziarul armatei americane „Stars and Stripes” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Corbucci și-a făcut debutul regizoral cu Salvate mia figlia -1951, câștigându-și renumele de realizator capabil și eficient. Capacitatea sa de a realiza filme de acțiune cu un buget redus, l-a menținut în atenție, inclusiv ca asistent de regie. La una dintre filmările din Spania cu prietenul și regizorul Sergio Leone pentru Ultimele zile ale Pompeiului -1959, Corbucci susține că i-a venit ideea pentru așa-numitul „spaghetti western”. Văzând peisajul Spaniei cu caii sălbatici, canioanele și peisajele semi-deșertice, care seamănă foarte mult cu Mexicul sau Texasul, Corbucci a sugerat realizarea unui film american cu tema West West în Spania. A turnat primul său astfel de film, în Spania, chiar înainte ca Leone să finalizeze Pentru un pumn de dolari -1964. Corbucci a regizat cu succes în Italia, filme de genuri diferite, ca: Toto, Peppino e...la dolce vita -1961, Romulus și Remus -1961, Maciste contro il vampiro -1961. De asemenea, el a scris scenarii pentru câteva filme de groază, cum ar fi Danza macabra -1964, cu Barbara Steele, regizat și de el. Dar filmul Massacro al Grande Canyon -1964 a fost cel care l-a determinat să se dedice westernului-spaghetti. Minnesota Clay -1964, cu Cameron Mitchell, a fost următorul film al lui Corbucci și  primul său Spaghetti Western distribuit în SUA. A avut un succes moderat, însă următorul Spaghetti Western a fost o reușită pentru Corbucci, doborând recordurile de box-office la nivel mondial și fiind remarcat alături de Sergio Leone. "A Fistful of Dollars" poate că a stârnit popularitatea internațională a genului Spaghetti Western, dar Django -1966 a lui Corbucci a adus un nou stil, marca nihilistică de Western, iar filmul a stabilit o relație de durată între Corbucci și starul filmului, Franco Nero. După succesul filmului „Django”, Corbucci a devenit unul dintre cei mai prolifici producători de western -spaghetti, printre care se numără:  Johnny Oro -1966, Cruzii -1967, Navajo Joe -1966, Marea trecere -1968, Mercenarul -1968, Gli specialisti -1969, Haideți să ucidem, companeros -1970, care a fost ultimul său succes la box-office și unul dintre cele mai performante Spaghetti Western, cu o combinație de umor, patos, acțiune în stil de benzi desenate și comentarii politice. În anii 1970, Corbucci a făcut încă trei western-spaghetti, dar popularitatea genului a început să scadă. Muzica filmelor sale a fost compusă de Ennio Morricone. Corbucci a trecut la comedie și a obținut succes cu Bluff -1976 și Superpolițistul -1980. El a continuat să lucreze și în timpul anilor 1980, până la moartea sa provocată de un atac de cord, la 63 de ani. Ultimul său film, Donne armate -1991, a fost finalizat cu câteva luni înainte de moartea sa. În plan personal,  a fost căsătorit cu Mirta Guarnaschelli, în anii 1950, cu Nori Bonicelli, în anii 1990, până la moartea sa.