Simone Signoret

Actrita franceza Simone Signoret, pe numele real Henriette Charlotte Simone Kaminker, nascuta pe 25 martie 1921, a fost fiica unui lingvist evreu de origine poloneza (André Kaminker (1888-1961) si a sotiei acestuia Georgette Signoret, de origine franceza, avand si doi frati mai mici: Alain si Jean-Pierre. S-a nascut in Germania (Wiesbaden).

In timpul ocupatiei naziste a Frantei a avut relatii stranse cu grupul de actori si scriitori care se impotriveau regimului si si-a luat numele de fata al mamei, pentru a scapa de persecutii. A jucat in foarte multe filme si a fost recompensata cu mai multe premii internationale.

Casatorita din 1944 pana in 1949 cu regizorul Yves Allégret, are impreuna cu acesta o fiica Catherine Allégret (n.in 1946), devenita si ea actrita dar nu de notorietatea mamei sale, interpreta rolului secundar Louise din celebrul film "La Môme".

Dupa debutul in film in 1942 cu roluri secundare Le Prince charmant, Bolero sau La Boîte aux rêves, film regizat de sotul sau, devine cunoscuta ca o interpreta de o aliura aparte, interiorizata, inteligenta si cu reale posibilitati artistice in 1948, odata cu incredintarea rolului principal Dédée din drama regizata de sotul ei Dédée d'Anvers.

In 1950 pleaca la Hollywood, unde il va cunoaste pe cel ce va fi marea ei iubire, si cu care se casatoreste in 1951 , marele actor si muzician Yves Montand, casatorie ce dureaza pana la moartea actritei in 30 septembrie 1985, cand aceasta decedeaza in urma unui cancer pancreatic, in Autheuil-Anthouillet, Eure, Haute Normandie, Franta. Lipsita de frivolitate, o actrita serioasa, cu o paleta larga de interpretari, o superba femeie ce "fara sa vrea", dezlantuie frenezii si rascoleste patimi, interpreta rolurilor: Elizabeth Proctor din drama Les Sorcières de Salem, Alice Aisgill din Drumul spre inalta societate, Madame Rosa din La Vie devant soi etc.

Este o actrita ale carei merite in arta cinematografica i-au fost recunoscute prin numeroase premii si nominalizari, prin recunoasterea internationala a calitatilor sale interpretative. In 1976 isi publica memoriile La nostalgie n'est plus qu'elle était", aparuta si la noi in 1978.