Stefania Sandrelli, actriță italiană, cu o carieră impresionantă în filme, teatru și televiziune, s-a născut la 5 iunie 1946 la Viareggio. Este fiica lui Florida și a lui Otello Sandrelli, care aveau o pensiune în Viareggio. Stefania are un frate, Sergio, cu șapte ani mai mare, care a urmat o carieră muzicală. Din păcate tatăl ei a murit când Stefania avea doar 8 ani.
De o frumusețe deosebită, Stefania a participat la concursul Miss Italia în 1960. În anul următor, la doar cincisprezece ani, a câștigat concursul de frumusețe Miss Cinema din Viareggio.
Stefania a intrat în lumea cinema-ului la cincisprezece ani, cu filmul lui Mario Sequi "Gioventu din notte"(1961), apoi joacă în "Il federale" (1961), alături de Ugo Tognazzi, în regia lui Da Salce, film în care s- făcut remarcată.
Regizorul Pietro Germi a fost cel care a contribuit la consacrarea ei, prin rolurile în care a distribuit-o în filmele "Divorzio all'italiana"(1962), unde joacă alături de Marcello Mastroianni, și "Sedotta e abandonata"(1964). În această perioadă Stefania Sandrelli o cunoaște pe Sylvia Koscina, pe platoul de filmare la "Il fornaretto di Venezia" și între cele două actrițe se va naște o prietenie sinceră și de durată.
La șaisprezece ani l-a cunoscut pe Gino Paoli, cântăreț și compozitor, care însă era căsătorit. Acesta i-a dedicat Stefaniei melodia "Sapore di sale", iar în 1964 se va naște fiica lor, Amanda. Stefania apare, alături de Gian Maria Volonte, în "L'amante di Gramigna"(1968).
În anii 1970 actrița italiană își continuă ascensiunea, lucrând cu actori și regizori de prestigiu. În 1970 joacă în "Il conformista", regizat de Bernardo Bertolucci, și în "Brancaleone alle crociate", regizat de Mario Monicelli, avându-l ca partener pe actorul Vittorio Gassman, în ultimul film al lui Germi, "Alfredo, Alfredo" (1972), alături de Dustin Hoffman, în capodopera lui Ettore Scola, "C'eravano tanto amati"(1974), alături de Nino Manfredi și Vittorio Gassman, în "Novecento (1976), regizat de Bertolucci, film în care joacă și Robert de Niro, Gerard Depardieu, Alida și Romolo Valli, Burt Lancaster, Sterling Hayden și Francesca Bertini. Sandrelli apare în "L'Ascensore"(1976), regizat de Luigi Comencini, alături de Alberto Sordi.
În 1972 s-a căsătorit cu Nicky Pende, un întreprinzător italian bogat. Cu acesta va avea un fiu, Vito, născut în 1974. Cei doi vor divorța însă în 1976.
În 1983 Stefania Sandrelli, în vârstă de 37 de ani, foarte frumoasă și senzuală, apare în filmul "La chiave", iar în 1984 în "Una donna allo specchio", două filme care, pentru prima dată în Italia, vor atrage atenția publicului asupra discuțiilor privind temele genului erotico-artistic.
În 1985 Sandrelli joacă în "Segreti, segreti", și în "Speriamo che sia femmina". În 1987 apare în "La famiglia", iar în 1988 în "Mignon e partita", film pentru care i se decernează premiul David di Donatello pentru cea mai bună actriță în rol principal și în 1989 în "Male oscuro", regizat de Monicelli.
O apartiție de succes a fost și cea din serialul de televiziune "Il Maresciallo Rocca", difuzat între 1996-2001.
Pe 10 septembrie 2005 Stefania Sandreli primește Leul de Aur pentru întreaga sa carieră, în cadrul celei de a 62-a ediție a Festivalului internațional de artă cinematografică de la Veneția.
În 2007 apare alături de fiica sa, Amanda, în filmul "Io e mamma", realizat de Canale 5. După doi ani Stefania o va distribui pe Amanda în rolul principal în primul său film regizat, Christine Cristina, film biografic despre poeta Cristina da Pizzano.
În 2010 Stefania Sandrelli face parte din juriul emisiunii "Ti lascio una canzone", realizată de Rai 1.
Pe 28 ianuarie 2012 a participat ca dansatoare pentru o seară în cea de a patra ediție a celui de al optulea sezon al emisiunii "Dansând cu stelele".
