Susan Peters (I)

Susan Peters, pe numele real Suzanne Carnahan, s-a născut la 03.07.1921, în Spokane, Washington, SUA, și a decedat de pneumonie, probleme cronice ale rinichilor și foamete, la 23.10.1952, în Visalia, California, SUA. A fost cel mai mare dintre doi copii. Tatăl ei, Robert, inginer constructor, a murit într-un accident de mașină în 1928, iar familia s-a mutat în Los Angeles pentru a locui la bunica. Susan a urmat diverse școli, Flintridge, Sacred Heart și La Rue School for Girls, unde a excelat la atletism. Inițial a fost interesată să devină doctor sau să urmeze o carieră care să implice subiectele ei preferate, chimie și biologie. A studiat teatrul în ultimul an la Hollywood High School, unde a fost văzută de un descoperitor de talente. După absolvire, a găsit un agent și s-a înscris la Școala de Arte Dramatice a lui Max Reinhardt. A fost văzută de un agent de casting de la studioul Warner Bros., a dat o probă și a fost angajată în 1940. A debutat în Susan and God (1940), apoi, a apărut cu Humphrey Bogart în The Big Shot (1942). A adoptat numele de scenă Susan Peters. În Marjorie Tish (1942), Susan a primit un rol alături de actorul Richard Quine, cu care a mai apărut în filmul Dr. Gillespie's New Assistant (1942). A interpretat rolul fiicei vitrege în filmul Random Harvest (1942) și a câștigat un nominalizare la Premiul Oscar la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar. A jucat apoi în Assignment in Brittany (1943), Young Ideas (1943), Song of Russia (1944, rolul Nadya, o pianistă sovietică). Însă o tragedie a marcat-o pentru toată viața, puțin după un an de la nunta cu Richard: în timp ce se afla într-o excursie de vânătoare de rațe, de Revelion, în 1945, în zona San Diego, împreună cu soțul și prietenii ei, una dintre puștile de vânătoare s-a descărcat accidental când Susan a mers să o recupereze. Glonțul i s-a blocat în coloana vertebrală. A rămas permanent paralizată de la brâu în jos. În urma accidentului, Susan a învățat să conducă o mașină folosind comenzile manuale. MGM și-a plătit facturile, ea fiind obligată să-și încheie contractul. Susan a continuat lucrând frecvent la radio. În 1946, Susan și Richard au adoptat un fiu, Timothy Richard, dar doi ani mai târziu ea a divorțat de Quine (au fost căsătoriți din 1943 până în 1948). A mai jucat în Keep Your Powder Dry (1945), The Sign of the Berbec (1948), The Glass Menagerie (în care a jucat-o pe fiica schiloadă Laura, într-un scaun cu rotile), The Barretts of Wimpole Street (1951). A portretizat o avocată în serialul de televiziune Miss Susan (1951), care a rulat mai puțin de un sezon, dar a fost primul care a prezentat un personaj cu dizabilități în rol principal. În plan personal, la începutul anului 1952, actrița aflată în scaun cu rotile, s-a logodit cu colonelul de armată Robert Clark, dar planurile lor de a se căsători au fost anulate, din cauza stării ei de sănătate precară. După aceasta, actrița din ce în ce mai fragilă, zguduită de durere, a intrat în izolare. Suferind de depresie acută și afectată de probleme cu rinichii și pneumonie, ea a încetat din viață la 31 de ani de insuficiență renală și înfometare, determinată de o tulburare de alimentație (anorexie nervoasă). Susan Peters a fost înmormântată în Forest Lawn Memorial Park din Glendale, California. A fost un final profund trist și nefericit pentru un spirit atât de frumos, curajos și un talent promițător. În 2001, la Homegrown Theatre de pe Broadway a fost produsă o piesă intitulată Random Harvest, povestea unui dramaturg care este obsedat de două figuri tragice care au intrat în viața lui. Una este Susan Peters.