Tara Fitzgerald, pe numele complet Tara Anne Cassandra Fitzgerald, s-a născut la data de 18.09.1967, în Cuckfield, Sussex, Marea Britanie. Mama ei, Sarah Fitzgerald, este irlandeză, iar tatăl ei, Michael Callaby, era italian. Este nepoata lui Geraldine Fitzgerald. La scurt timp după naștere, familia ei s-a mutat în Freeport, în Bahamas, unde bunicul ei, David Fitzgerald, era avocat stabilit. Sora ei, Arabella Fitzgerald, s-a născut acolo, dar familia s-a întors la Londra când Tara era de trei ani. Mama și tatăl ei s-au separat când ea avea patru ani și, împreună cu mama și sora ei, Tara s-a mutat cu unchiul și mătușa Caroline. Mama ei s-a căsătorit cu actorul irlandez Norman Rodway când Tara avea vârsta de șase ani, iar nașterea surorii ei, Bianca Rodway, a urmat la scurt timp după aceea. Rodway și Sarah Fitzgerald s-au separat când Tara avea șapte ani. Tara a fost nevoită să frecventeze cinci școli primare, în timp ce locuiau într-o varietate de locații care includeau Glasgow, Dublin și Stratford-upon-Avon. În cele din urmă, Sarah și cele trei fiice ale ei s-au întors în sudul Londrei, dar Tara a plecat la vârsta de 16 ani, după ce a trecut examenele de nivel "O", acum cunoscute ca examenele GCSE (Certificatul General al Învățământului Secundar). Motivul pentru a lua o pauză de la procesul educațional a fost că nu i s-a permis să-și urmărească scopul de a participa la școala de teatru.Tara a făcut audieri pentru RADA și Guildhall, dar nu a reușit să obțină o plasare. Acum recunoaște că, la vârsta de 17 ani, nu era într-adevăr pregătită. Tara și-a petrecut următorii doi ani lucrând în Europa pe post de chelneriță, o experiență care i-a oferit o perspectivă îmbunătățită. Când s-a întors la Londra și a decis să facă o audiție pentru un loc la Centrul de Dramă, a fost acceptată imediat. Alți actori cunoscuți care au fost instruiți la Centrul de Dramă au fost Anthony Hopkins, Colin Firth, Simon Callow, Pierce Brosnan. Viața la Centrul Dramatic a constat din zile lungi și de muncă grea, dar Tara își amintește că a fost una dintre cele mai bune experiențe din viața ei. Locuia acasă cu mama ei și lucra ca și chelneriță la restaurantul "The Ark" din Kensington pentru a rambursa împrumutul bancar pe care-l asigurase pentru a-și acoperi taxele de școlarizare. Un agent de teatru i-a observat performanța într-o producție de amatori și a susținut-o pe Tara la audiție pentru un rol de co-interpret în comedia Hear My Song -1991. Tara a fost prima actriță la audiție și, după ce directorul a văzut încă 300 de tineri aspiranți, rolul era al ei. La două săptămâni după ce a absolvit colegiul, în iulie 1990, Tara a lucrat la un film major care s-a dovedit a fi un succes surprinzător și a generat comentarii de performanță. Au urmat roluri în mai multe producții de televiziune de succes în perioada 1991 și 1992. Tara a primit aprecieri pentru The Black Candle -1991, Șase personage în căutarea unui autor -1992, Atitudini anglo-saxone -1992. Următorul ei pas important a fost rolul principal în piesa "Song Song", piesa "West End", în care ea a jucat cu una dintre legendele scenei de la Londra, Peter O'Toole. Acest succes a fost urmat de un rol alături de Hugh Grant în filmul australian, Sirene -1994, pentru care Institutul Australian de Film a nominalizat pe Tara la categoria ca cea mai bună actriță într-un rol principal. O mini-serie americană, Prețul libertății -1994, a fost urmată de filmul irlandez, Man of No Importance -1994, alături de Albert Finney. Apoi au venit cele două producții de televiziune Cadfael -1994 și Toanele lui Poppy Carew -1995. Tara a mai jucat cu Hugh Grant în Englezul care a urcat o colină, dar a coborât un munte - 1995 înainte de a se angaja într-o altă schimbare majoră de ritm, interpretand rolul Opheliei alături de Ralph Fiennes în "Hamlet" la Londra și pe Broadway. Ralph a primit laude, însă Tara a primit premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar din partea criticilor de la New York. Următorul succes al Tarei a fost alături de Ewan McGregor în comedia dramatică Brassed Off -1996. Apoi, a fost la televiziunea BBC pentru The Tenant of Wildfell Hall -1996, Femeia în alb -1997 și The Student Prince -1997, toate fiind apreciate. Următorul film teatral al Tarei a fost Conquest -1998, produs în Canada. Au urmat Little White Lies -1998 și Frenchman's Creek -1998, pentru care a primit premiul pentru Cea mai bună actriță în 1999, la Festivalul Internațional de Televiziune Reims. A avut un rol important și în drama psihologică În numele iubirii - 1999. Spectacolele de radio au inclus "O mână de praf", "Uită-te în mânie", "Regina africană" și "Râsete în Leningrad". Tara a fost auzită ca vocea naratorului în diverse mini-serii de televiziune, cum ar fi Wild Thing (Animal Life), Ziua finală (Celebrity Deaths), Vice-Inside Sex Business din Marea Britanie, Reputații (Biografii) Omnibus: O lungă perioadă de timp, Povestea Războiului Stelelor (TV Special) și Themakemakers. A colaborat cu Rutger Hauer în New World Disorder -1999 și cu Rhys Ifans și Joseph Fiennes în Rancid Aluminium - 2000. În această perioadă, Tara a apărut pe scenă în rolurile principale Antigona și Blanche du Bois în "A Streetcar Named Desire". În 2001, Tara a apărut în rolul principal din filmul despre Al Doilea Război Mondial, "Dark Blue World", un film ceh al regizorului premiat cu Oscar, Jan Sverak (Kolja - 1996). Ea a fost, de asemenea, văzută pe marele ecran în Capture the Castle - 2003, o comedie romantică bazată pe romanul lui Dodie Smith, (101 Dalmațieni) din 1948. Tara a jucat la televiziune un rol principal în serialul de dramă psihologică Murder in Mind -2001, Murder in Mind: Echoes - 2003. A jucat, de asemenea, rolul principal în filmul Love Again - 2003, o dramatizare a vieții poetului britanic Philip Larkin, care a fost difuzată la BBC. Tara a apărut în Secret Passage - 2004, alături de John Turturro, o dramă de epocă care se petrece în Veneția, în timpul Inchiziției spaniole, și Cinci copii - 2004, un film de aventură, de familie, bazat pe romanul clasic din 1902 al lui E. Nesbit, care a fost lansat în Marea Britanie în 2004. Tara a fost într-un turneu foarte reușit al Regatului Unit, în care a jucat rolul Nora Helmer din Casa păpușilor, pentru care ea a primit o mare recunoaștere a criticii. În toamna anului 2004, a realizat un turneu cu o nouă comedie Nori, de Michael Frayn. În timpul carierei sale, Tara și-a ales rolurile cu prudență, mereu încercând să joace rolul unei femei puternice. Ea simte că jocul de personaje care au părți slabe și insipide nu îi oferă motivația pe care rolul unei femei puternice o poate oferi. Ea a fost remarcabilă într-o varietate de genuri, de la dramele istorice la drama psihologică și tragi-comedie și comedii. Performanțele ei oferă dovezi suplimentare despre versatilitatea acesteia. În planul vieții private, Tara a fost căsătorită cu John Sharian, din 2001 până în 2003, când au divorțat.
