Nathalie Kay "Tippi" Hedren, actriţă şi manechin de succes, s-a născut la 19 ianuarie 1930, în New Ulm, Minnesota. Este fiica Dorotheei Henrietta (născută Eckhardt) şi a lui Bernard Carl. Bunicii săi paterni au fost emigranţi din Suedia, iar familia mamei are origini germane şi norvegiene. Tatăl lui Tippi avea un magazin universal în orăşelul Lafayette, Minnesota. El a fost cel care i-a dat numele de "Tippi". În 2004 actriţa a spus: "Tatăl meu s-a gândit că Nathalie era pare mult pentru un copilaş nou născut".
În adolescenţă Tippi a participat la parade de modă organizate într-un magazin. Părinţii ei s-au mutat în California când ea era încă elevă la liceu. La 18 ani a plecat la New York şi şi-a început cariera de manechin profesionist. În decurs de un a debutat în filmul The Petty Girl (1950), comedie muzicală.
Între 1950-1960 a avut o carieră foarte reuşită de manechin, a apărut pe coperţile revistelor naţionale, precum Life. A fost descoperită de Hitchcock într-o reclamă comercială pentru Sego, o băutură dietetică. De altfel, Tippi Hedren este cel mai bine cunoscută pentru cele două roluri din filmele lui Hitchcock, Păsările (1963) şi Marnie (1964).
Hitchcock a determinat-o pe Hedren să semneze un contract personal de exclusivitate, pe mai mulţi ani. Hitchcock îi controla chiar şi stilul de a se îmbrăca şi de a se aranja, în dorinţa de a-i modela imagina publică. In interviuri, Hitchcock o compara pe Hedren cu predecesoarea ei, Grace Kelly (care a jucat în trei filme ale lui Hitchcock), precum şi cu staruri inteligente şi stilate precum Irene Dunne şi Jean Arthur. Mai târziu, Hedren a declarat că ea nu dorea să fie cunoscută ca următoarea Grace Kelly, ci ca prima Tippi Hedren.
Apariţia sa în Păsările i-a adus multă publicitate. Despre Hitchcock, Hedren spunea că "Este subtil ca un psihiatru şi niciodată nu te încurajează dacă nu este cazul."
În timpul filmărilor la Păsările, Hitchcock a asigurat-o că se vor folosi păsări mecanice. Însă Hedren a trebuit să îndure cinci zile de filmări în care s-au aruncat asupra ei zeci de pescăruşi, corbi şi ciori vii (cei drept, cu ciocurile închise şi legate cu benzi de elastic). Actorul Cary Grant, care a vizitat platoul de filmare, i-a spus lui Hedren: "Cred că eşti cea mai curajoasă doamnă pe care am cunoscut-o". A fost într-adevăr periculos şi obositor, mai ales că o pasăre a ciupit-o de obraz şi aproape că i-a atins ochiul. Pentru rolul lui Melanie Daniels Hedren a primit Globul de Aur. A urmat apoi Marnie, thriller psihologic, unde a jucat alături de Sean Connery.
Cu toate că Hitchcock a dorit să o distribuie şi în alte filme ale sale, Hedren a refuzat să mai lucreze cu acesta. Alţi regizori care doreau să o angajeze au trebuit să treacă de Hitchcock, care le spunea mereu că Hedren nu este disponibilă. Hedren a spus: "Devenise imposibil. Era tipul de persoană care dorea să deţină controlul, iar mie nu-mi place să fiu controlată". Hedren a declarat că timp de doi ani nu a realizat aproape nimic, însă era obligată de contract. Cariera sa ajunsese într-un punct mort.
Charles Chapin a distribuit-o într-un rol secundar, în Contesa din Hong Kong (1967) alături de Marlon Brando, în rolul soţiei acestuia. Între 1967 şi 2006 Hedren a realizat peste 40 de filme, printre care Pacific Heights, Citizen Ruth şi I Heart Huckabees. Recent a apărut în episoade din The 4400 şi CSI: Crime Scene Investigation, în 2006. În 2009 a apărut alături de Brittany Murphy în filmul pentru televiziune, Tribute.
În 1981, Hedren a realizat filmul Roar, ca producătoare, un proiect urmărit timp de 11 ani şi care a costat 17 milioane de dolari SUA, în care au apărut zeci de lei africani. "A fost probabil unul din cele mai periculoase filme de la Hollywood" a spus Hedren. "E uimitor că nimeni nu a fost ucis". În timpul filmărilor, Hedren, Noel Marshall (soţul ei la acea vreme) şi fiica ei Melanie au fost atacaţi de lei. Jan de Bont, regizorul de imagine, chiar a fost scalpat. Mai târziu Hedren a fost co-autoarea cărţii Felinele din Shambala (1985) în care s-a relatat despre această experienţă. În 1983 s-a înfiinţat fundaţia non-profit Roar şi rezervaţia Shambala (320.000 mp), a lui Hedren, în Deşertul Mojave din Actor, California. În prezent la Shambala se află vreo 70 de animale, printre care lei africani, tigri siberieni şi bengali, leoparzi şi râşi. Hedren locuieşte la Shambala şi organizează lunar vizite ale rezervaţiei pentru public.
În viaţa personală, Hedren a fost căsătorită cu actorul/producător Peter Griffith, între 1952-1961. Fiica lor, Melanie Griffith, s-a născut pe 9 august 1957. Apoi Hedren a fost căsătorită cu impresarul ei la acea vreme, Noel Marshall, între 1964-1982. A mai fost căsătorită cu omul de afaceri Luis Barrenechea, între 1985-1995.
Tippi Hedren are trei nepoţi de la fiica sa Melanie Griffith: Alexander Bauer, muzician, Dakota Johnson, actriţă şi manechin şi Stella banderas. Actorul Antonio Banderas este ginerele lui Tippi Hedren.
Într-un articol din Los Angeles Times, Hedren a fost descrisă ca principalul sprijin oferit dezvoltării saloanelor de manechiură vitenameze din Statele Unite. Hedren a vizitat o tabără de refugiaţi vietnamezi din Hope Village şi în 1975 i-a ajutat pe emigranţii din Vietnam, oferindu-le cursuri de manechiură predate de manechiurista ei personală.
Hedren a exercitat o influenţă deosebită în modă. Naomi Watts a declarat că interpretarea persoanjului său din Mulholland Drive (2001) a fost influenţată de aspetul şi performanţele lui Hedren şi Kim Novak din filmele lui Hitchcock. Watts a apărut într-o şedinţă foto din 2008 pentru revista Vanity Fair îmbrăcată ca Marnie, personajul interpretat de Hedren. În acelaşi număr al revistei, Jodie Foster a apărut îmbrăcată ca Melanie Daniels, personajul lui Hedren din Păsările. Actriţa Tea Leoni a spus că personajul său din filmul Manure (2009) a fost machiată să arate ca Tippi Hedren.
Actriţa a fost recompensată cu o stea pentru filmele sale, amplasată în partea de sud, aria 7000, pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood.
