Vanessa Redgrave

Vanessa Redgrave s-a nascut la data de 30.01.1937 la Londra, in Anglia, intr-o familie foarte numeroasa de actori si de mari iubitori de arta sub toate aspectele ei, incepand cu bunicul patern - Roy Redgrave - care fusese tot actor. Tatal sau, Michael Redgrave, decedat la data de 21.03.1985, era actor de teatru si film si scriitor, nominalizat la premiul Oscar in anul 1948 pentru rolul principal din pelicula "Mourning becomes Electra", de doua ori nominalizat la premiul BAFTA in anul 1956 pentru rolul din filmul "The night my number came up" si in anul 1958 pentru rolul din filmul "Time without pity" si castigator al premiului Palm D'Or la Festivalul de Film de la Cannes in anul 1951 pentru partitura din filmul "The Browning version".

Mama sa, Rachel Kempson, decedata la data de 24.05.2003, era de asemenea actrita. Vanessa Redgrave are o sora actrita - Lynn Redgrave - nascuta in anul 1943, de doua ori nominalizata la Oscar in anul 1967 pentru filmul "Georgy girl", care i-a adus castigarea unui Glob de Aur, iar in anul 1999 pentru filmul "Gods and monsters", care i-a prilejuit de asemenea cucerirea unui Glob de Aur, precum si o alta nominalizare neconcretizata intr-o distinctie la premiile Globul de Aur in anul 1981 pentru rolul din pelicula "House calls". Fratele Vanessei si al lui Lynn - Corin Redgrave - nascut in anul 1939, a imbratisat profesia de actor urmand traditia foarte indelungata a familiei sale, iar fiica lui - Jemma Redgrave - i-a calcat pe urme cateva decade mai tarziu.

In ceea ce priveste viata privata, Vanessa Redgrave a fost casatorita de doua ori si are trei copii. La data de 29.04.1962 si-a unit destinul cu cel al regizorului Tony Richardson, alaturi de care a ramas pana in anul 1967, din aceasta casnicie rezultand doua fete la randul lor actrite celebre: Natacha Richardson, nascuta la data de 11.05.1963 si Joely Richardson, nascuta la data de 09.01.1965. In anul in care a divortat de primul sau sot, l-a intalnit pe actorul italian Franco Nero pe platourile de filmare ale peliculei "Camelot" si au inceput o relatie furtunoasa, presarata cu numeroase despartiri si impacari, din care a rezultat un baiat pe nume Carlo Gabriel Nero, nascut la data de 16.09.1969, care in prezent este scriitor si regizor. Vanessa Redgrave si Franco Nero si-au oficializat legatura abia la data de 31.12.2006, dupa o foarte lunga perioada in care fusesera separati si fiecare isi continuase viata alaturi de alta persoana.

Vanessa Redgrave este fosta soacra a producatorilor de film Tim Bevan si Robert Fox, primul fiind fostul sot al lui Joely Richardson, de care aceasta a divortat in anul 2001 si cu care are o fetita pe nume Daisy, iar cel de-al doilea fiind fostul sot al Natashei Richardson, de care aceasta a divortat in anul 1993 pentru a se putea recasatori cu actorul Liam Neeson.

Vanessa Redgrave a fost educata la Queensgate School in South Kensington, prima sa mare dragoste fiind dansul, motiv pentru care a luat lectii de balet timp de aproape opt ani la The Ballet Rambert School. A fost fortata sa renunte la dans din cauza staturii sale impresionante ( 1,80 m ), iar la varsta de 16 ani a luat decizia de a se indrepta spre actorie, urmand exemplul idolului ei - Audrey Hepburn, in ciuda faptului ca au existat numeroase voci care au incercat sa o determine sa renunte, spunandu-i ca din cauza inaltimii sale nu va primi niciodata roluri care sa ii puna in valoare talentul.

In anul 1954 s-a transferat de la Queensgate School la The Central School of Speech and Drama din Londra, unde, desi era poreclita "Vagonul" din pricina mersului si tinutei sale nu tocmai gratioase la acel moment, a dovedit un talent actoricesc iesit din comun si a avut un imens succes, absolvind in anul 1957 ca una dintre singurele doua castigatoare ale unui premiu Sybil Thorndike.

S-a angajat la The Frinton Summer Theatre imediat dupa absolvire si in luna iulie 1957 a aparut in prima sa reprezentatie pe scena in piesa "The reluctant debutante", urmand ca doua luni mai tarziu sa joace in piesa de teatru "Come on" la Cambridge Arts Theatre. Se poate afirma insa ca adevaratul sau debut in lumea teatrului a avut loc in luna ianuarie 1958, o data cu rolul Carolinei Lester din opera "A touch of the sun" , atunci cand a jucat alaturi de tatal sau, cel mai sever si cel mai corect critic al sau, care ii facea intotdeauna insemnari pe marginea textului despre modul in care ar trebui sa isi imbunatateasca interpretarea.

In acelasi an 1958 se produce si debutul pe marele ecran al celebrei actrite in filmul "Behind the mask", si de data aceasta tot alaturi de Michael Redgrave. Ulterior, Vanessa Redgrave a descris munca in aceeasi echipa cu tatal ei ca fiind o experienta agonizanta si torturanta, dar extrem de valoroasa si utila in dezvoltarea carierei sale de actrita. Intrucat primul sau film artistic nu s-a bucurat de prea mare succes, au trecut opt ani pana cand tanara Vanessa s-a hotarat sa incerce o noua experienta cinematografica, in toata aceasta perioada focalizandu-si atentia exclusiv spre teatru.

Anul 1959 a marcat inrolarea sa in trupa de actori de la prestigiosul Stratford-Upon-Avon Theatre Company, unde a interpretat roluri valoroase in piese precum "Othello", pusa in scena de catre viitorul ei sot Tony Richardson, "All's well that end well", "A midsummer night's dream" sau "Coriolanus" a lui Laurence Olivier. Un an mai tarziu Vanessa Redgrave a facut un mare pas inainte in cariera, alaturandu-se lui Judy Dench, Diana Rigg sau Dorothy Tutin la Royal Shakespeare Company. Datorita imbolnavirii lui Dorothy Tutin, Vanessa a preluat rolul Rosalindei din piesa "As you like it", care i-a adus recenzii excelente din partea criticilor de teatru si reputatia de a fi devenit una dintre cele mai bune actrite ale generatiei sale.

In anul 1962 a jucat rolul Imogen in opera lui William Gaskill - "Cymbeline" - si s-a casatorit cu regizorul Tony Richardson, cu care colaborase anterior la piesa de teatru "Othello". De asemenea, s-a implicat puternic in politica, devenind membra a partidului antistalinist The Worker's Revolutionary Party si purtatoarea de cuvant a tuturor cauzelor care priveau respectarea drepturilor omului pretutindeni in lume. A fost una dintre primele celebritati internationale care a facut o vizita in Cuba comunista, prilej de speculatii pentru rauvoitori cu privire la o posibila relatie amoroasa cu liderul cubanez Fidel Castro.

A candidat de doua ori la alegerile parlamentare din partea partidului socialist The Worker's Revolutionary Party si, desi convingerile ei politice pro - Trotki au constituit motiv de aprige controverse printre membri marcanti ai acestui partid, ea a ramas intotdeauna loiala fondatorului acestei grupari Gerry Healy, chiar si cand acesta a fost exclus din partid la mijlocul anilor '80. Impreuna cu alti sustinatori fideli ai lui Gerry Healy, Vanessa Redgrave a pus bazele Partidului Marxist in anii '90, dar viata acestei grupari politice a fost foarte scurta.

In anul 1963 a dat nastere primului sau copil, Natacha, dar dupa numai un singur an de pauza a revenit pe scena in piesa regizata de catre sotul ei Tony Richardson - "The seagull". Anul 1965 a insemnat nasterea celei de-a doua fetite a cuplului Redgrave - Richardson, Joely, dar nici de data aceasta Vanessa nu a putut ramane multa vreme departe de scena, revenind in forta in anul 1966 cu rolul principal din piesa "The prime of Miss Jean Brodie" a lui Donald Albery, reprezentata la The Wyndham Theatre.

Anul 1966 a fost unul foarte reusit pentru actrita, ea aparand in nu mai putin de patru filme: "Morgan: a suitable case for treatment", care i-a adus o nominalizare la Oscar, o nominalizare a premiile BAFTA, o nominalizare la Globul de Aur si castigarea unui premiu Palm D'Or la Festivalul de Film de la Cannes pentru cea mai buna actrita, "A man for all seasons", "Blow-Up" al marelui regizor Michelangelo Antonioni si o miniserie TV intitulata "A farewell to arms", avand la baza romanul cu acelasi nume al lui Ernst Hemingway.

In anul 1967 casnicia Vanessei Redgrave cu Tony Richardson se destrama, el plecand la Paris pentru a fi impreuna cu actrita franceza Jeanne Moreau, iar ea incepand o relatie tumultuoasa cu actorul italian Franco Nero, cu cinci ani mai tanar decat ea, pe platourile de filmare ale peliculei "Camelot", pelicula care ii va aduce o noua nominalizare la Globul de Aur. Franco Nero a fost cucerit de extraordinarele ei calitati culinare si de felul perfect in care vorbea limba italiana, pe care o invatase la varsta de 14 ani, atunci cand parintii sai o trimisesera pe Vanessa la studii la Florenta, iar Vanessa a fost incantata de totala lui lipsa de preocupare fata de bani, semnificativ fiind faptul ca acesta daruise prietenilor nu mai putin de zece automobile care ii apartineau numai pentru ca acestia afirmasera ce le plac. Chiar din acel an cei doi actori se muta impreuna intr-un apartament cu vedere spre Basilica San Pietro la Roma.

In anul 1968 Vanessa Redgrave da din nou lovitura interpretand rolul Isadorei Duncan, celebra si controversata dansatoare din anii '20, care a scandalizat societatea vremii prin comportamentul sau exhibitionist, acest rol principal aducandu-i o nominalizare la Oscar, o nominalizare la Globul de Aur si un al doilea premiu Palm D'Or castigat la Festivalul de Film de la Cannes pentru cea mai buna actrita.

Un an mai tarziu avangardista actrita reuseste sa iasa din nou in evidenta, uimind lumea cu indrazneala sa de a juca intr-un scurt-metraj de numai 7 minute al regizorului Bo Widerberg intitulat "A mother with two children expecting her third", insarcinata fiind cu copilul lui Franco Nero, intr-o perioada in care se obisnuia ca femeile sa isi ascunda pe cat posibil sarcinile si sa nu apara prea des in public.

Acesta nu a fost insa singurul gest curajos si revolutionar al Vanessei Redgrave, care a ramas toata viata ei o excentrica si o persoana inaintea vremurilor in care a trait. Astfel, ea a fost arestata pentru participarea la un protest in favoarea dezarmarii nucleare in Trafalgar Square, a criticat vehement implicarea trupelor americane in razboiul din Vietnam si in cel din Irak, l-a atacat in discursurile sale pe liderul rus Vladimir Putin pentru conflictul din Cecenia, l-a criticat pe fostul premier britanic Tony Blair pentru ca guvernul condus de acesta nu a sprijinit suficient dezvoltarea artelor in Marea Britanie, a militat pentru eliberarea evreilor sovietici, a realizat un documentar despre situatia grea a palestinienilor, a construit si a dotat cu toate cele necesare o cresa pentru copiii saraci din Londra, este ambasador special UNICEF sustinand drepturile copiilor de peste tot din lume si este cofondatoare si presedinta a asociatiei International Artists against Racism. Din anul 2004 este membra a partidului Peace and Progress Party.

Cauzele de natura politica in care era implicata o sileau sa calatoreasca foarte mult, iar jocul actoricesc o tinea destul de multa vreme departe de casa, acestea fiind motivele pentru care relatia dintre Vanessa Redgrave si Franco Nero a intrat in impas, el dorind o sotie traditionala, care sa petreaca mai mult timp acasa cu sotul si copiii ei. Dupa ce in anul 1971 a lucrat in paralel la trei pelicule: "Mary, queen of Scots", "The devils" si "The Trojan Women", Vanessa a pierdut o sarcina, un baiat care ar fi trebuit sa fie al doilea ei copil cu Franco Nero. Pierderea acestei sarcini, coroborata cu o vizita pe care Vanessa Redgrave i-o facuse fostului ei sot, Tony Richardson, au aprins fitilul unor certuri violente intre cei doi parteneri de cuplu, care au culminat cu despartirea acestora. Franco Nero a plecat la Paris si a reluat legatura cu fosta lui iubita Nathalie Delon, iar Vanessa Redgrave nu a ramas nici ea multa vreme singura, incepand o relatie de foarte lunga durata cu actorul Timothy Dalton, cu opt ani mai tanar decat ea, pe care il intalnise pe platourile de filmare de la "Mary, queen of Scots". Rolul din filmul mentionat anterior a insemnat noi nominalizari la Oscar si la Globul de Aur.

Anul 1977 este punctul culminant al indelungatei cariere a Vanessei Redgrave, rolul secundar din filmul "Julia" , in care a jucat alaturi de Jane Fonda si de debutanta pe atunci Meryl Streep, aducandu-i primul premiu Oscar din cariera si primul Glob de Aur. Un an mai tarziu, la ceremonia de decernare a premiului Oscar de la Kodak Theatre, Vanessa Redgrave s-a folosit de cele doua minute oferite castigatorului pentru a tine un scurt discurs de multumire pentru a sustine cauza Palestinei, intrand astfel in conflict cu cei care faceau lobby pentru Israel si care au considerat-o antisemita. Conflictul a devenit atat de violent incat s-a ajuns in scurta vreme ca portretele Vanessei Redgrave din fata birourilor posturilor TV CBS din Los Angeles si din Philadelphia sa fie incendiate, iar protestatarii au tras cu gloante adevarate in geamurile institutiei.

Actritei i-au fost refuzate multe roluri importante din pricina spaimei producatorilor de reactiile pe care le-ar fi putut provoca aparitia Vanessei Redgrave pe ecran, iar reprezentarea operei "Oedipus" a lui Stravinsky a Orchestrei Simfonice din Boston a fost anulata deoarece Vanessa trebuia sa fie naratoarea. Aceasta situatie tensionata a tinut-o pe Vanessa Redgrave departe de lumea cinematagrafiei timp de doi ani, jucand in aceasta perioada numai pe scenele teatrelor din Manchester si Londra in rolul Ellidei din piesa "The Lady from the sea". Tot ca o urmare fireasca a acestui incident, au izbucnit proteste serioase si atunci cand actrita a acceptat rolul unei evreice care a reusit sa supravietuiasca lagarelor de concentrare naziste in miniseria TV "Playing for time" din anul 1980, o adaptare a lui Arthur Miller dupa romanul autobiografic al Faniei Fenelon - "The musicians of Auschwitz", rol care i-a adus Vanessei Redgrave castigarea unui premiu Emmy.

In anul 1985 a primit cate o nominalizare la Oscar si la Globul de Aur pentru rolul principal Olive Chancellor din filmul "The Bostonians", in anul 1986 o nominalizare la premiile Emmy pentru rolul din miniseria de 6 ore "Peter the Great", prima productie TV straina filmata vreodata in Rusia sovietica, in anul 1987 o nominalizare la Globul de Aur si in anul 1986 o alta la premiile Emmy pentru rolul din filmul pentru televiziune "Second serve", iar in anul 1988 o nominalizare la premiile BAFTA si la Globurile de Aur pentru rolul secundar Peggy Ramsay din filmul "Prick up your ears".

Urmatorii ani i-au imbogatit Vanessei Redgrave colectia impresioanta de premii si de nominalizari, printre ele numarandu-se o noua nominalizare la Oscar in anul 1993 pentru rolul secundar Ruth Wilcox din filmul "Howard end", doua nominalizari la premiile Emmy pentru partiturile din filmele pentru televiziune "Young Catherine" in anul 1991 si "The gathering storm" in anul 2002, o nominalizare la premiile BAFTA si la Globul de Aur pentru acelasi film "The gathering storm" in anul 2003, doua nominalizari la Globurile de Aur pentru rolul Miss bentley din filmul "A month by the lake" in anul 1996 si pentru rolul Graziella Luciano din filmul de televiziune "Bella Mafia" in anul 1998. In anul 2000 a mai cucerit un premiu Emmy pentru rolul Edith Tree din filmul de televiziune "If these walls could talk 2", iar in anul 2001 a primit un Glob de Aur pentru acelasi rol.

Si in ceea ce priveste munca depusa de catre Vanessa Redgrave pe latura teatrala, aceasta a fost rasplatita pe Broadway cu un premiu Tony in anul 2003 pentru cea mai buna actrita intr-o piesa de teatru pentru rolul din "Long day's journey into night", o adaptare dupa opera lui Eugene O'Neill, precum si cu o alta nominalizare la premiul Tony in anul 2007 pentru rolul lui Joan Didion in piesa de teatru "The year of magical thinking", o adaptare dupa romanul omonim recent aparut al scriitoarei Joan Didion.

In anul 1967 Vanessa Redgrave a fost numita comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE ) pentru serviciile sale deosebite in domeniul dezvoltarii dramei ca gen teatral.

In anul 1999 a refuzat titlul de "Dame of the Order of the British Empire".