Vasile Alecsandri

Scriitorul si politicianul român Vasile Alecsandri s-a născut la 14 iunie 1821, in Bacău, județul Bacău. Există însă opinii că s-ar fi născut in 1819 sau chiar în 1818.
A copilărit pe moșia de la Mircești a tatălui său, medelnicerul Vasile Alecsandri. In 1834 absolvea pensionul lui Victor Cuenim, deschis în 1828 la Iași. A studiat la Paris, după moda vremii, in perioada 1834-1839 si s-a inscris apoi la facultatea de medicină. A abandonat si a urmat o perioadă cursurile facultatii de drept. Preocupat de literatură, a renunțat si la drept, in această perioadă începând să scrie versuri in limba franceză. In 1839 părăsea Franța si făcea o călătorie in Italia, culegând impresii care se vor regăsi in primele scrieri în limba română ( Buchetiera de la Florența si Muntele de Foc).
In 1840 publica in revista Dacia literară nuvela Buchetiera de la Florența si devenea director al teatrului din Iași. A scris in acest an vodevilul Farmazonul din Hârlău, jucat pe scena din Iași. In anul următor prindea viată pe aceeași scenă piesa Modista si cinovnicul.
In 1842, dupa o călătorie prin munții Moldovei, scria Doinele, primele sale poezii românesti, un an mai tarziu nuvela O primblare la munti. In 1844 se afla la conducerea revistei Propăsirea, alaturi de Mihail Kogălniceanu si Ion Ghica si publica o parte a Doinelor, nuvelele O primblare la munti si Istoria unui galben.
In 1845 ii cunostea pe Nicolae Balcescu, ce ii va fi prieten, si pe Elena Negri. In urmatorii doi ani o însoțea pe Elena Negri, de care se îndrăgostise, intr-o călătorie in Italia, Austria, Germania si Franța. Iubita murea la întoarcerea in tară, pe vapor. A scris in 1847 piesa Piatra din casă.
In timpul Revolutiei din 1848 scria poezia Desteptarea Romaniei si redacta împreună cu alti patrioti, petiția Dorințele partidei naționale din Moldova, cuprinzând revendicările ce trebuiau aduse la cunoștința domnitorului Mihail Sturza. S-a refugiat in munți, apoi la Brasov, după înăbușirea revoluției, evocând aceste întâmplări în fragmentul de proză Un episod din anul 1848. In 1849 scria studiul Românii si poezia lor, sub forma unei scrisori către A. Hurmuzachi, publicat în revista Bucovina si in 1850 se juca la Iași Chirita în Iasi sau Două fete si-o neneacă. Peste doi ani apărea la Iași prima parte din colecția de opere folclorice Poezii poporale. Balade (cântece bătrânesti) si prima culegere de teatru, Repertoriu dramatic, se juca piesa Chirita în provincie. In 1853 publica la Paris primul volum de poezii originale, Doine si lăcrimioare si la Iasi, a doua parte a Poeziilor poporale. In urma calatoriei intreprinse în sudul Franței, în Spania si în nordul Africii, redacta jurnalul Călătorie în Africa, care vor fi publicate in 1855, in revista condusă de el, România literară.
In 1859, după săvârșirea Unirii, pleca într-o misiune diplomatică la Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoașterea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A abandonat activitatea politică in 1860 si s-a retras la Mircesti, compunând piese de teatru, printre care Rusaliile si câteva Cântecele comice. A plecat insă din nou in misiune diplomatică in 1861, trimis de Cuza in vederea recunoașterii Unirii de marile puteri europene.
In 1866 a apărut întreaga colectie a Poeziilor poporale, intr-un singur volum. A fost numit membru al Societatii literare române pentru cultura limbii, care va deveni Academia Română in 1879. In 1885 a fost numit ministru plenipotențiar al României la Paris, post pe care l-a deținut până la moarte.
Vasile Alecsandri a murit la 22 august 1890 si este înmormântat in curtea conacului său din Mircești.