Victor Erice s-a nascut pe 30 iunie 1940 in orasul Carranza din provincia Viscaya, situata in Tara Bascilor din nordul Spaniei.
Este absolvent de Stiinte politice la Universitatea din Madrid si al Scolii de Film Madrid, specializarea regie, 1963. De-a lungul celor trei ani de studiu si-a facut practica in filmele En la terraza (1961), Entreias (1962) si Paginas de un diario perdido (1962). Si-a sustinut examenul de diploma cu filmul Los dias perdidos.
A fost mai intai critic de film, a publicat articole in revista Nuestro Cine si in 1963 a scris scenariul filmului spaniol El e Proximo Otono, de Antonio Eceiza. A colaborat cu Miguel Picazo la realizarea filmului Oscuros Suenos de Agosto in 1967.
In 1969, producatorul Elias Querejeta i-a incredintat regia unuia dintre cele trei episoade ale filmului Los Desafios / Provocarile. Această producție a obtinut medalia de argint la Festivalul de Film de la San Sebastian si premii pentru cel mai bun actor și cel mai bun scenariu la CEC.
A realizat cateva filme de scurt metraj iar in 1973 a regizat El espíritu de la colmena / Spiritul stupului, un portret al Spaniei din anii ’40, un film plin de referiri la triumful lui Franco in Razboiul Civil, si consecintele tragice ale razboiului.
Dupa 9 ani, in 1982, a scris scenariul si a regizat El Sur / Sudul. Filmul a castigat medalia de aur la Festivalul de la San Sebastian, premiul pentru Cel mai bun film artistic si cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Torino, cinci premii CEC, premiul Silver Hugo la Festivalul de la Chicago, premiul Festivalului de Film de la Bordeaux. Din pacate producatorul a oprit filmarile inainte de final si regizorul Victor Erice a fost nevoit sa improvizeze un sfarsit al filmului. Acesta a fost motivul pentru care cei doi au rupt relatiile profesionale.
Dupa acest succes, Erice a regizat reclame pentru televiziune si a colaborat fara sa semneze la multe filme de lung metraj.
Au trecut alti 9 ani pana cand a realizat al treilea film, documentarul despre pictorul Antonio López, El sol del membrillo (1992). Erice avut din nou probleme, de aceasta data cu producatorul Angel Amigo. Filmul a avut un mare succes. A fost prezentat la Festivalul de Film de la Cannes si a obtinut premiul FIPRESCI (Federația Internațională Criticilor de Film) si Premiul Juriului.
In 2001 a filmat zece primele minute de viata unui copil, care au constituit secventa Lifeline din documentarul mai amplu ce avea ca tema centrala timpul. Documentarul se numea Ten Minutes Older: The Trumpet.
In 2006 a prezentat la expozitia numita Erice.Kiarostami. Correspondencies de la Barcelona un film experimental numit La morte rouge, realizat ca un dialog dintre Erice și Abbas Kiarostami, in forma de carti filmate, care dezvaluie experienta initiatica in cinematografie a lui Erice.
In 2010 a fost membru al juriului a festivalului de la Cannes si tot in 2010 a aparut filmul documentar De la Paris la Madrid, venirile si plecarile, regizat de Alain Bergala despre activitatea lui Erice.
Premii: 1 premiu Turia, Premiul Criticii la Festivalul de la San Sebastian, 3 premii Sant Jordi, 1 premiu ACE, 1 premiu Fotogramas de Plata, 3 premii CEC, 1 premiu la Festivalul de Film de la Cannes, 1 premiu ADIRCAE
